Răspunsul Sfântului Gheorghe
Mai mult de un an m-am rugat Sfântului Gheorghe. Era luat drept ocrotitor în cadrul unui proiect care, personal, mă rănea – dar care, la bază, aducea alinare unor oameni ce aveau cu adevărat nevoie. De proiect, de alinare, de Sfânt. Așa că eu mai puțin contam. Mă rugam ca totul să iasă bine și ca timpul să treacă cu folos – cu rezultate bune și împliniri. Și, cândva, după aceea, urma ca și viața mea să se reașeze în matcă.
Contrar așteptărilor, spre sfârșitul proiectului, în cale mi-a ieșit furtuna. Furtună ce mi-a distrus matca și, aparent, viața. Așa că, într-un moment de furie și de adevărată nebunie, am început să-l iau pe Sfânt la rost:
– Îți bați joc de mine?!
De ce îl cheamă Luca pe un prunc drag mie
În 2016, pe 10 iunie, mi-am petrecut câteva ore pregătind fața site-ului și promovarea pe Facebook, pentru a doua zi – în cinstea Sfântului Ierarh Luca, arhiepiscopul Crimeei. A fost, nu știu cum să explic, o muncă nu foarte ușoară, nici grea… dar extrem de plăcută, care m-a captivat. Îl știam pe Sfânt mai demult, dar atunci m-a atras ca un magnet în dorința de a-l cunoaște mai bine, de a-i ști viața, faptele, minunile. Un om de geniu, un medic, un ierarh, un suflet mereu alături de aproapele său… el este Sfântul Luca.
M-am bucurat, așadar, c-am petrecut ziua într-o asemenea companie. Și că l-am sărbătorit, în felul meu, în avans. Mâine trebuia să mă ocup de altele, mâine aveau alții să-l cinstească – așa mă gândeam și urma ca, pentru moment, să-mi închei „socotelile” cu el. Însă expresia „planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg” este valabilă, se pare, și în cazul planurilor de la serviciu, care nu se potrivesc cu cele de-acasă.
Ziua unui reparator de inimi – și mai mult decât atât
În 2015 aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.
Pe atunci nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.
Zile de bucurie, alături de Sfânta Parascheva
Aveam atât de vii în minte amintirile și trăirile din anul trecut, încât priveam spre jumătatea lunii octombrie 2016 și nu puteam să cred. Anul trecut făcusem așa și așa, eram acolo, vorbeam asta, mă bucuram de asta, în punctul acesta m-am oprit și-am găsit cel mai bun unghi de pozat, am vorbit cu femeia aia și ailaltă. În 2015 eram fericită și plină de vise. Acum, doar eram – și nu știam cum.
Cerut sau necerut, timpul trece. Și m-a adus față în față cu realitatea, cu actualitatea și cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Tradiționalele zile de muncă multă și de oboseală au fost așa cum mi le doream – dar cum, puțin credincioasă fiind, nu le mai speram.
Lumina lui Iosif cel sfânt și milostiv
UPDATE!!!
Această postare este din 2015, de dinaintea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – care a avut loc în 2018. Mi-e tare drag momentul amintit. La Catedrala din Iași era încă șantier – iar noi participam la pomenirea „omului” Iosif, rugându-ne pentru sufletul lui. Din 2018, ne rugăm Sfântului Iosif să mijlocească pentru noi în fața lui Dumnezeu.
***
Am povestit eu pe aici, pe blog, în repetate rânduri despre mitropolitul Iosif Naniescu. Despre dragul pe care-l am pentru el și despre bucuriile pe care mi le aduce, pic cu pic, în viață.
Azi se împlinesc 113 ani de la trecerea lui la Domnul și, sub pretextul interesului de serviciu, am mers la slujba de pomenire – în interes cât se poate de personal! 🙂
Sfânta Iuliana din Lazarevo, prietena de pe 2 ianuarie
Să vă fac cunoștință cu Sfânta pe care am cunoscut-o cândva, la cumpăna dintre ani. Ea este Sfânta Iuliana din Lazarevo și este știută drept ocrotitoarea celor căsătoriţi. Am citit despre viața ei în „interes de serviciu” – dar nu am putut să rămân doar la statutul de angajat. Pentru că am trăit emoții de nedescris, cu cât înaintam mai mult printre rânduri!
Sfânta Iuliana este dovada vie că nu doar călugăria te poate mântui, ci și viața de familie, de soție, de mamă,
Un altfel de drum
Toți fulgii din lume se repezeau spre noi. Ca în senzația aceea, din filmele 3D, în care mergi prin spațiu. O senzație ce a durat trei ore – pentru un drum ce nu se face, de obicei, în mai mult de o oră și jumătate. Serpentine, dealuri mari, văi, gheață… Acul de la bordul mașinii nu a trecut deloc de 40 de kilometri pe oră. Totuși, dacă priveai prin fulgi – și, era imposibil să n-o faci! – iluzia era aceea că gonești cu viteza luminii!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
