Telegramă virtuală
Sunt neînțeleasă. Zâmbesc. Sunt pretențioasă. Zâmbesc. De ce aș cere să mă înțeleagă cineva, când eu însămi știu cât pot fi de neînțeles? Zâmbesc.
Uneori ar fi mai bine să tac și doar să zâmbesc.
Eu nu bat șaua – iar tu sigur nu ești cal
Mă amuză oamenii care se… simt. Sigur a scris despre mine!/ Ia uite cum mă atacă…/ Eu sunt capul răutăților, clar!/ La mine face referire, pentru că am avut de curând discuția aceea… Și tot așa!
Lumea se simte. Unii se cred cai – în timp ce eu bat șaua… Și, totuși, ce nu înțelege lumea e că eu, și atunci când scriu despre alții, vorbesc despre mine. Iar atunci când am de spus ceva cuiva, spun direct. N-am devenit atât de înțeleaptă, încât să valorizez tăcerea. Așa că,
Lupta împotriva cojilor de semințe continuă. Rozătoarele #rezistă…
– Hei, ce faci? Am văzut niște mesaje pe băncile din Alexandru și m-am gândit la tine!
Carmen, prietena mea, m-a sunat să-mi spună că în parcul nostru sunt și alți luptători împotriva… rozătoarelor! 🙂 După ce ne-am amuzat, c-am molipsit-o și pe ea să gândească realitățile în postări, i-am mulțumit și am rugat-o să facă și două poze.
Paranoia zilei :)
Iaşul iubeşte politica second hand
Am mult – dar, foarte mult timp de când îmi tot propun să pun poza asta pe blog. Imaginea, în sine, mi-a stârnit mereu râsul. Atât de sadică, dar atât de reală! Pentru că aşa se întâmplă, în general, cu siguranţa şi cu onestitatea pe care ţi-o transmit politicienii. Este de mâna a doua! Indiferent de culoare şi de alte detalii. Cu atât mai mult, alăturarea asta de culori, într-un context atât de nepotrivit… mi s-a părut veşnic aducătoare de zâmbet şi ironii.
Mai explicit decât atât?!
În drumul spre Sinaia, parcurs luna trecută, am întâlnit şi acest mesaj. La un popas, mergând spre baia doamnelor, toate ne opream la… domni – şi râdeam! Se poate să existe un mesaj mai explicit de atât?!
Unde se duc like-urile, când se duc?
Exist, ca blogger, de dinaintea like-urilor. Nu eram celebră atunci, nici like-urile nu m-au făcut celebră.
Exist, ca blogger, de pe vremea în care nu cunoșteam prea multe mijloace de promovare pentru postări. De pe vremea în care un feedback îți era dat la scriere printr-un comentariu. Cu câtă emoție primeam un comentariu!