Clasa pregătitoare? A fost ca și când…
Anul trecut, pe la început de septembrie, dădeam apă la șoricei. Aveam niște emoții crunte. Peste câteva zile, cu fluturi în stomac și cu o mie de gânduri, mi-am văzut punca avansată la stadiul de… școlăriță! 🙂
Din exterior, toate astea pot părea niște nimicuri. Dar sunt nimicurile mele cele mai importante!
Dacă viața-ți oferă o rochie albă… fă-i un model!
Nu mă omor după revistele-program tv. Se pare, însă, că orice chestie poate avea utilitatea ei – chiar mai presus de fix utilitatea ei
În Moldova, papucii nu-s doar de casă
Pe la 6 ani, la mare, Maria a încercat să-i facă un compliment unui tip simpatic: Vai, ce papuci frumoși ai! El a început să râdă cu drag, dar și cu un aer de ușoară superioritate de capitală… și să-i explice: Dar nu-s papuci, sunt adidași! 🙂 Maria știa că-s adidași, însă nu înțelegea de ce aceștia nu sunt acceptați și în categoria cea mare, a papucilor!
Pentru că la noi acasă, în apartament, în Iași și în Moldova, termenul de papuci
Sfântul Gheorghe prin ochi de Maria
Îl știm pe Sfântul Gheorghe din icoane. Și dintre toate icoanele în care Sfântul apare – parcă mai bine îl recunoaștem și îl iubim când este călare pe cal, înfruntând balaurul.
Ei, imaginea asta a avut-o și Maria în minte,
Mai mult decât un calendar de Advent – creativitate în decembrie
Aproape că bate decembrie la ușă. Încep pregătirile de tot felul și bucuriile multe și mărunte, care vor încununa marea Bucurie a Nașterii Domnului. Decembrie este, probabil, luna cea mai creativă. Căci oricât de adult mare și serios și încruntat ai fi, parcă nu poți să nu desenezi și tu un brad, să decupezi un fulg sau măcar să zâmbești în fața unui joc de lumini. Cred, însă, că marea majoritate putem face mult mai mult de-atât! Iar cei care avem copii prin preajmă – ai noștri, dar nu neapărat – avem și un motiv în plus pentru a ne umple de joc și copilărie, a ne transforma în spiriduși, a lăsa durerile de-o parte și a învăța să trăim frumos.
Pornind de la ideea calendarului de Advent – dar prelungind-o la cele 31 de zile ale lunii decembrie, în 2015 m-am gândit să confecționez un soi de calendar-surpriză pentru Maria.
N-am vrut varianta dulce, comodă și comercială a unei doze zilnice de ciocolată, nici alt joculeț din comerț. Am vrut să muncesc eu, să mă chinui să iasă ceva fain, inclusiv cu riscul de a nu ieși! 🙂
Maria Paula a fost avansată la gradul de… școlăriță! :)
Ieri a fost o zi veselă, roșie, cu buline, cu emoții, cu ghiozdan, cu sarafan, cu trandafiri. Prima. Prima zi de școală! Ieri a fost ziua în care am pășit în curtea școlii cu o elevă de mână. Ieri a fost ziua în care am devenit, oficial, mamă de școlăriță!
În așteptarea clopoțelului, dau apă la șoricei
Peste fix o săptămână va suna clopoțelul. Și clopoțelul acesta va suna altfel. Altfel decât l-am auzit până acum, altfel decât l-am perceput până acum. Clopoțelul acesta îmi va purta copilul spre o lume nouă. Clopoțelul acesta va petrece multe dimineți alături de copilul meu și-i va răsuna în urechi uneori plăcut, alteori iritant, în alte dăți cu bucurie, iar în altele însoțit de un oftat… precum glasul unei mame… 🙂
Retrăiesc emoțiile inocente și inconștiente de acum 26 de ani. Din prima mea zi de școală. Retrăiesc și emoțiile de acum șase ani, când îmi țineam prunca la piept și intram într-o altă școală…