• Ale tinereţii valuri,  Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Jucăriile magnetice – constructori de vise și de copilărie

    Îmi amintesc de magneții mici și negricioși, fără o formă neapărat definită și mă apucă nostalgia! Pe vremea mea… jucăriile magnetice erau bucățelele acelea minunate aveau puterea de a mă ține zeci de minute în mrejele lor! Le analizam cum se atrag și cum se resping, cum se urmăresc cu patimă când o foaie stă între ele. Cum se lipesc de clanța ușii, cum au puterea de a strânge de pe un birou toate boldurile și agrafele. Țineam magneții într-un loc doar al lor și Doamne ferește dacă rătăceam unul – nu aveam liniște până când nu-l găseam.

    Când am mai crescut, bucuria magneților a început să dea culoare frigiderului. Ca-n orice casă, de altfel! Și-așa ne-am pornit a vorbi generic despre magneți fără să-i mai vedem. Admirând și alegând doar în funcție de micul ornament lipit deasupra lor.

    ***

    Dar magnetul și-a recăpătat valoarea în viața mea de mamă și în viața copiilor noștri. Căci în fiecare casă, la loc de cinste, găsești astăzi… jucării magnetice! De la cele mai mici vârste, copiii ajung să analizeze și să înțeleagă cum și de ce se prind anumite figurine pe tabla magnetică. De ce rămân lipite acolo. Cum se pot desprinde. Și câte și mai câte!

    Magnetul nu e o jucărie – cu atât mai mult nu e o simplă jucărie – ci e o întreagă lume de studiu, de creație, de culoare și de bucurie!

  • Ale tinereţii valuri,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Adulți, pe loc repaus!

    Toţi copiii îşi doresc să se transforme urgent în oameni mari. Toţi oamenii mari ar da orice pentru a redeveni copii. Unii dintre adulți sunt mai norocoşi decât alţii, în funcţie de câtă copilărie reuşesc să păstreze în sufletele lor. Oamenii care-s copilăroşi, veseli, optimişti, abia aşteaptă să aibă propriul odor, un nepot sau o bebe-cunoştinţă, pentru a da în mintea copiilor fără să li se reproşeze asta! 🙂

    adulți, pe loc repaus

  • OAMENI - în fiecare zi

    Mărțișoarele de jucărie au ajuns la Cozia!

    După toate prezentările, după toate sortările, după aranjarea în pungi și punguțe, după calcule și mulțumiri – iată că astăzi, încă de dimineață, ne-am trezit în fața grădiniței din Cozia. Drumul a fost, parcă, mai scurt decât de obicei. Tot ce voiam era să ajungem mai repede la copii, să ne bucurăm de bucuria lor!

    Și-am ajuns! I-am găsit timizi și curioși, veseli, mânați de o dorință uriașă de a face cunoștință cu orice lucrușor stătea ascuns în sacoșele noastre.

  • OAMENI - în fiecare zi

    S-au strâns Mărțișoare de jucărie!

    După aproape o lună de când am anunțat că facem o nouă ediție a campaniei Mărțișor de jucărie – mă întreb… oare când s-a scurs timpul? S-a scurs frumos și productiv, cu oameni buni alături, cu muncă în echipă. Iar rezultatul a fost garantat! Astăzi, copiii au zâmbit și s-au bucurat din toată inima!

    Înainte de a vă spune cum a fost la grădinița de la Cozia, am de adus, așa cum v-am obișnuit, mulțumiri!

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Despre gelozii și iubiri nesfârșite

    Fiți pe fază, e despre gelozii! Maria se juca, în această dimineață, cu toate personajele din Clubul lui Mickey Mouse. Sunt prietenii ei dragi – tot ceea ce i-a cerut lui Moș Crăciun în dar.

    La un moment dat, a început să adauge și alte plușuri în joc! Ce cățel drăguț!, a exclamat ea, cu vocea lui Minnie, în fața unui crețuliu maro. Atunci, eu, ca să mă aflu în treabă, îi spun: Cum zici asta? Vrei să-i faci geloși pe Goofy și Pluto?

    Gelozii și iubiri - Maria si Gufi

    Recunosc, au fost întrebări de om mare și prost – dar, șocul meu a fost să descopăr că Maria înțelege care-i faza cu gelozia. Din instinct, a luat cățelul intrus și l-a ascuns la spate. Și-i privea, vinovată, parcă, pe cățeii din Club.

  • OAMENI - în fiecare zi

    Un nou Mărțișor de jucărie

    Când abia terminasem Globurile cu suflet de acum, din decembrie, Anca Gîlcă m-a întrebat: Urmează Mărțișor de jucărie, nu-i așa? Eram puțin buimăcită – pentru că aveam nevoie neapărat de odihnă și de curaj, ca să mă pot gândi la o altă aventură. Totuși, ideea unei noi ediții mi s-a părut interesantă. Mai ales că Anca nu mă întrebase doar așa, din curiozitate. Voia să știe dacă sunt de acord să se alăture proiectului. Eu să lucrez pe Iași, ea pe Vaslui – și, împreună să extindem bucuria primăverii jucăușe!