Palma care te trezește la viață
Astăzi, mi-am început ziua minunat! Am primit, printr-un comentariu, un mulțumesc neașteptat de la organizatorii concertului care s-a desfășurat săptămâna trecută, la Teatrul Național. Gestul a fost unul deosebit. Cu atât mai mult cu cât scriu de atâtea ori despre lucruri care-mi plac, fără să fiu plătită pentru asta și fără să-i pese cuiva că l-aș promova.
Scrisoare deschisă către un cârcotaş necredincios
Apropierea zilei Sfintei Parascheva, numărul mare de pelerini care vin la Iaşi, neîncetat, încă de duminică, credinţa unora şi necredinţa altora au început să fie, din nou, subiecte de dispută. Dacă îndrăznesc să citesc parte din comentariile de la sfârşitul unui articol din ăsta, de sezon, mă umplu de tristeţe şi de neputinţă. Ştiu – şi totuşi nu încetez să mă sperii de câtă răutate există în lume.
Aici nu e vorba doar despre a crede sau a nu crede. E vorba despre a respecta credinţa sau necredinţa altuia! De ce trebuie să ne bălăcărim, cu orice ocazie? De ce trebuie ca, pe teme religioase, bălăcăreala să atingă cote uriaşe? Citeşti ceva, nu-ţi convine, treci mai departe! De ce te bagi în discuţii fără rost, doar ca să împroşti cu noroi?