Un mărțișor din argint – cadoul ideal pentru femeile dragi din viața noastră
Nebunia acestei perioade este o nebunie… frumoasă. Nițel cheltuitoare, cu domni mai mult sau mai puțin stresați, cu doamne mai mult sau mai puțin pretențioase. Însă, cred că în toate se poate găsi un strop de echilibru și un motiv de bucurie, iar un mărțișor, o floare, un cadou de 8 Martie pot însemna mai mult decât o „amendă”.
Eu spun sincer că un buchet de ghiocei este suficient pentru a-mi face ziua mai frumoasă. Oricare zi. Inclusiv 8 Martie. Dar se mai întâmplă să ne dorim să oferim și altceva femeilor dragi din viața noastră. Iar în categoria acestora nu intră doar iubitele sau soțiile domnilor, ci și mamele, fiicele, surorile, prietenele, colegele noastre, ale tuturor.
De ce îmi place argintul – poveste despre tinerețe și strălucire
Am avut cercei de aur aproape de când m-am născut. Dar prima bijuterie pe care mi-am dorit-o eu, conștientă de alegerea mea, a fost un lănțișor de argint. Bucuria primirii unui asemenea dar îmi e vie în amintire. În acel moment m-am simțit pentru prima dată domnișoară, cochetă, feminină, cuceritoare. Aveam vreo șapte ani. Astăzi mă joc între degete cu lănțucul meu de argint și sunt la fel de fericită ca atunci când eram mică. Am descoperit, în sfârșit, că-s și eu statornică în ceva! Îmi place argintul! 🙂
Nu trebuie să fiu și nu sunt contra aurului – dar dacă pot alege, aleg oricând metalul cel alb și strălucitor.
Șervețelele îmbrățișează lemnul – am făcut un pas pe tărâmul… decoupage!
Mami, chiar sunt uimită! Așa a exclamat Maria când i-am arătat ce-am făcut eu aseară, cu mânuțele astea două. Știa că mă întâlnesc cu mai multe mămici, să învățăm să decorăm cutii și inimioare – și se bucurase că voi petrece și eu câteva ore faine cu fete de seama mea. În rest, nu cred că-și făcuse mari planuri de a primi ceva de la mine. Dar a primit! Și nu doar că i-a plăcut ce-a găsit dimineață pe pernă, ci mi-a spus că neapărat trebuie să învețe și ea să facă picturi pe lemn din… șervețele! 🙂
Nu știu cât de bun dascăl voi fi eu, dar știu clar despre Cristina Țuțuianu de la HaidiHai că a fost fenomenală!
Bucuria unei cutii din lemn – să prindă viață în mâinile Anei
Îmi place să adun amintiri. Și să le depozitez. În calculator, în suflet, în cutii și în cutiuțe. Îmi place să adun cutii și cutiuțe, chiar dacă fix acum n-am nevoie de ele. Nici nu știi când se va ivi ocazia să le umplu! Cu fotografii, clămițe, șosete, pixuri, jucării mărunte, cercei, iconițe, cafea sau bomboane… Îmi cumpăr biscuiți doar pentru cutiile cu personaje din desenele animate și mă bucur nespus atunci când primesc o cutie faină și… goală! Deja e suficient de prețioasă pentru mine, ca să-mi mai doresc să conțină ceva! 🙂 Din hârtie, carton, tablă sau lemn, din pânză, turtă dulce, sticlă sau plastic, orice cutie și orice cutiuță poate avea farmecul ei. Și rostul său în lume. Am mai spus eu pe aici, dar nu știu dacă v-ați prins: îmi plac cutiile și cutiuțele! 🙂
Și, atunci, cum să nu-mi placă maxim munca Anei? Cum să nu admir o femeie, mamă la început de drum, care și-a descoperit o pasiune mai mare decât a mea? Ana nu doar că adoră cutiile – ea le dă viață!
Pune banii în… pușculița de maximă unică folosință! :)
Primesc acum ceva zile o cerere, de a-mi da adresa – pentru a mi se trimite o… pușculiță. Rațiunea îmi spune: Închide, fată, mail-ul, că ai treabă! 🙂 Oho, iar treaba nu se mai termină niciodată! Cât despre mail-urile pe care le văd și le arunc, uneori chiar înainte de a le deschide, nici nu mai spun…
Deci. La ce să-mi trebuiască mie o cutie împachetată în hârtie de ambalaj, cu o gaură fină în ea, care să-mi pape banii? Ce, eu nu puteam să-mi fac una acasă, dacă voiam?
Eh, dar cum să refuz o… cutie?! Eu, marea pasionată și marea strângătoare de cutii și cutiuțe, cum să refuz ocazia de a mai adăuga încă una în colecție? 🙂 Așa că revin pe mesaj și încep să-l citesc – nu doar așa, pe diagonală, cum făcusem prima dată.
Și pornesc: „Bună! Dețin un lucru făcut în joacă, dar cel mai serios :)”. Hopaaa! Motto-ul acestui blog este „Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase”. Deci, omul care mi-a scris nu doar a făcut rost de o bază de date pe care s-o trimită dintr-un click la toți bloggerii pământului. El a intrat pe Șapte pietre și-a căutat un fir de care să se agațe și prin care să personalizeze mesajul! Asta e o mare bilă albă! Plus gândul la cutie… 🙂
Și-așa mă trezesc eu citind mail-ul până la capăt, și-așa fac click pe link-ul indicat către căsuța pușculițelor menite a ne îmbogăți.
Surpriza din cutia de comori
Pe cuvânt! Ieri dimineață, mă uitam la globul meu și zâmbeam. Nu l-am ascuns privirilor și stă tot la expoziție, pe dulap – deși suntem în toiul verii. M-am luat, apoi, cu altele. Cu cinci minute înainte de pleca la serviciu, a bătut cineva la ușă. Un nene, cu un pachet. Am început să râd instant – când am văzut cutia înfășurată în bandă iLUX. Ce coincidență!
Surpriza din felicitare
Întotdeauna am militat pentru surprizele necostisitoare. Vrei să mă surprinzi? Nu-mi lua o mașină! Pe aia vreau s-o cumpărăm împreună, după ce am analizat și ne-am sfătuit o veșnicie! Deci, vrei să mă surprinzi? Uimește-mă! Pune-ți creativitatea la încercare! Creează contextul! Și… cel mai important, fă-mă să râd! Să mă bucur atât de mult de cadoul primit încât, în ciuda valorii materiale scăzute, să-l consider de neprețuit!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
