Despre succes şi eşec la 11even
Aşa cum am anunţat, am fost la 11even – un eveniment interesant. Un eveniment presărat cu poveşti, glume, uneori plictiseală, experienţe împărtăşite şi mesaje motivaţionale. Nu a fost o lecţie din aia, de şcoală, ci o întâlnire care ne-a făcut să privim altfel spre succes, spre eşec, spre noi şi spre ceilalţi.
Mi-am notat câte ceva, de la fiecare dintre cei 11 vorbitori. Unii mă priveau ciudat. Adică… ce tot scriam? 🙂 Dar, eu am promis că-ţi voi spune şi ţie cele ce s-au discutat la 11even. Cred, totuşi, că mi-aş fi notat şi dacă nu-ţi promiteam, şi dacă nu aveam blog. Pentru că, uneori nu strică să mai arunci un ochi pe-o foaie, să reciteşti, să-ţi aminteşti.
Ca să nu mai lungesc inutil vorba, o să-ţi expun, cu liniuţă, o parte dintre ideile din fiecare discurs.
Particip la 11even
Cele 11 rânduri de suflet mi-au adus o invitaţie la un eveniment la care chiar mi-am dorit să particip.
Prin urmare, în această după-amiază de 11.11.2011 voi asculta povestile de viaţă ale unor 11 oameni din Iaşi. Aceştia vor împărtăşi, în câte 11 minute fiecare, experienţe, emoţii, bucurii şi piedici pe care le-au întâmpinat în drumul lor spre succes. Toate se vor întâmpla în cadrul evenimentului 11even.
La rândul meu, îţi voi povesti şi ţie, în zilele ce vor urma, tot ceea ce mă va marca. Pentru a învăţa, împreună, să salvăm timp şi să nu repetăm greşeli deja făcute. Pentru a învăţa, împreună, că dorinţele se pot împlini dacă există voinţă, stăruinţă, un dram de nebunie şi o doză semnificativă de pus umărul la treabă!
Cu stângăcie, despre Sfântul Nectarie
M-am tot frământat, de câteva zile încoace, încercând să găsesc cea mai bună formă de a scrie postarea asta. Încercând să-l ţi-l pun, automat, la suflet, pe Sfântul Nectarie. Să-ţi prezint cele mai cele dintre minunile lui, ca să cazi pe spate şi să rămâi veşnic impresionat.
Mi-am dat seama, apoi, că frământările mele sunt atât de… lumeşti! Pe Sfântul Nectarie nu trebuie să-l prezinţi în cuvinte răsunătoare. Smerenia, viaţa lui frumoasă, sfinţenia lui, simplitatea lui – răsună mai presus de cuvinte. Minunile săvârşite de el nu se împart în cele mai cele şi cele mai puţin cele. Toate sunt minuni! Cu o importanţă deosebită pentru cei care au avut parte de ele, dar şi pentru cei care le-au aflat şi s-au întărit în credinţă.
Ajutor primit de la Sfântul Nectarie
Dacă apuci să ţii în mână o carte care prezintă viaţa ori minuni ale Sfântului Nectarie – nu te mai opreşti din citit, din mirat, din lăcrimat. Se întâmplă atât de multe lucruri bune prin mijlocirea acestui sfânt, încât rămâi uimit! Se întâmplă azi, în vremurile în care trăim noi, în lumea noastră. În ţara noastră, în viaţa noastră! Una dintre cărțile dragi mie se numeşte Sfântul Nectarie – Minuni în România. Români de prin toate locurile, cu şcoală multă şi fără şcoală, cu diverse meserii şi necazuri, au mărturisit felul în care au fost ajutaţi. Unii şi-au regăsit liniştea în familie, alţii şi-au găsit ori şi-au păstrat serviciul. Alţii au primit darul binecuvântat al naşterii de prunci – când medicii nu le dădeau nicio şansă. Alţii s-au vindecat de boli mărunte şi fără de leac ori de boli grave, care le prevesteau moartea.
Şi a mai fost un blogmeet
Primul la care am participat, dintre cele numerotate – hmmm… şi ăsta a fost al 34-lea!
Al doilea, dacă e să pun la socoteală şi întâlnirile nenumerotate, dar speciale. În acest caz, primul blogmeet al meu a fost verde, alături de Marius Sescu (ieşean pe atunci :P).
Vineri seara l-am luat pe George de-o toartă şi am pornit spre Coopers. Acolo, pe lângă Iulius Mall, anunţase Souhad adunarea. Şi ne-am tot adunat! O să menţionez lumea într-o (dez)ordine oarecum alfabetică… Dacă am ratat pe cineva sau am schimonosit vreun nume/ link, ridicaţi două degete şi corectăm, ok?
Acsel, Alex Băbuşanu, Alex Taradaciuc, Alexandra Bohan, Andreea Marc, Andrei Dumbravă, Bibire Andrei, Bogdan, Butnaru Gabriela, Ciprian, Dragoş Bărgăoanu, Enciu Constantin, Etienne Ignat, Ionuţ Călugăru, Iustinian Popa, Lucicx, Mădălina, Pavel Arcana, Radu Pricop, Sabina Bolboceanu, Serafim Pantea, Somnulescu, Souhad, Viorel Călinescu
Ce s-a întâmplat la blogmeet?
Flori de toamnă la Grădina Botanică
[POZE! Postarea asta are şi POZE! :)]
De pe 23 octombrie, tot ne promitem că vom ajunge în Grădina Botanică, să admirăm cea de-a 35-a ediţie a expoziției Flori de toamnă. Astăzi, am reuşit. Şi ne-am încărcat de frumos, de culoare, de… toamnă!
Ne-am încărcat şi de ceva nervi şi nedumerire. Când am plătit intrarea (5 lei/ persoană), am întrebat dacă se percepe taxă foto. Da, 50 de lei! Hmm… adică… cinci sute de mii de lei vechi! Motiv pentru care am hotărât să nu scoatem aparatul din geantă. Asta, deşi toată lumea poza la greu – gratis, normal! De fapt, nu cred că am întâlnit prea multe persoane care să nu facă poze… Şi, totuşi, am continuat să nu scot aparatul. Asta până când, în prima seră, l-am întrebat pe unul dintre cei care păzea, care-i faza. Dacă există sau nu o taxă foto. Mi-a spus un nu hotărât, care m-a îndemnat la pozat. La ieşirea din Grădina Botanică, m-am oprit din nou la poartă, să mă lămuresc dacă doamnele şi-au bătut joc de mine, atunci când mi-au cerut 50 de lei. Cică nu!
Ajută-mi prietenul să renască!
Locuiesc în Alexandru de când mă ştiu. Pasarela este un reper al existenţei mele. Am trecut pe aici de mii de ori. Şi spun asta fără nicio exagerare.
Pasarela pietonală face legătura dintre cartierul nostru şi gară, implicit – dintre cartier şi Centru, Copou şi multe alte locuri din Iaşi. Pe pasarelă mă întorceam de la liceu, pe pasarelă plecam şi veneam de la facultate, din plimbări, de la muncă. Acum, îmi retrăiesc copilăria pe pasarelă, când merg cu Maria să vedem trenurile, să facem din mână la oameni, să ascultăm trăncănitul paşilor.
De fiecare dată sunt alte trenuri, de fiecare dată sunt alţi şi alţi oameni. Până când şi atmosfera diferă. Numai EL, prietenul meu de 28 de ani şi mult mai bătrân de atât, e mereu acolo, neclintit, la întâlnire. Un turn în care mă visam prinţesă, un turn care mă fascina prin faptul că îmi aţintea privirea de fiecare dată, jumătate din drum, apoi mă urmărea discret, ca un paznic, până ajungeam la scări. EL – un reper, o constantă, un vechi castel de apă.
Deşi a făcut parte din vieţile multora, se pare că nu prea-i mai pasă cuiva de EL… De aceea, am fost încântată să aflu că Turnul Nostru poate renaşte! Poate! Şi tu poţi să contribui la asta! Citeşte cu atenţie!
Iaşul – încâlcit în sărbători
Din nou, ca în fiecare an, la Iaşi au fost confundate şi amestecare sărbătorile. Ziua Sfintei Parascheva (trecută în calendar şi imposibil de modificat) şi Zilele Iaşului – cu târguri, hăhăială, concerte, mâncare şi fel de fel. Rezultatul îmbinării celor două evenimente – un bâlci.
Nu am fost niciodată împotriva sărbătorilor oraşului. Ca să nu-mi ridic lumea în cap – zic că e ok, aşa cum sunt. Nu mă mai lungesc inutil, explicând teoria chibritului. Singurul lucru despre care nu cred că e ok deloc, dar DELOC!, este coincidenţa asta de date. Îmbinarea de prost gust – dintre sacru şi profan.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase