Invitată la Teleghid pentru părinți
Sunt mamă de copil și mamă de… blog! Despre cele două iubiri ale mele, despre întreaga familie Pintilie, despre cât mă uit eu în oglindă sau nu :), despre bucurie și despre copilărie, despre voi – ajutorul meu în fapte bune!, despre toate am vorbit în emisiunea Teleghid pentru părinți de sâmbătă, de la TeleM.
Adina Șuhan, gazdă bună și frumoasă, a știut atât de bine să mă tragă de limbă încât, uitându-mă și eu, ca telespectator, la emisiune, mi-am dat seama că m-a descusut ghini, ghini di tăt! 🙂
(Anti)reclamă la Șapte Pietre
Scriu aici, pentru a-mi asuma vina. Pentru prima dată în cariera de blogger am ales să-mi încalc propriile reguli și am șters o postare. De fapt, nu am șters-o, doar am pus-o pe pauză. Postarea va redeveni vizibilă în orice moment în care voi conștientiza că unii oameni chiar nu știu să profite de șansa ce li se oferă.
Ok, deci am făcut să dispară o postare de pe blog. Cel despre care pe drept scrisesem și-i făcusem antireclamă a devenit, între timp, mai bun? Posibil să nu. Sau, Doamne ajută!, poate că da.
Traseul unei ciudate bisericoase
Am avut o copilărie alături de părinți care au știut să-mi fie PĂRINȚI și, deopotrivă, PRIETENI. Am avut mereu icoane în casă, am știut să-mi fac o cruce și să mai trec pe la biserică, să aprind o lumânare. Am învățat să-mi pomenesc bunicii și alte rude dragi. Cam atât. O fi mult, o fi puțin?
De botezat, am fost botezată acasă. De un părinte mai… amețit. De aceea, de multe ori, singura explicație pentru firea și nebunelile mele se reduce la motivul: las-o, că-i smuncită din botez!
Copilăria mea, alături de părinți crescuți în perioada comunistă, tineri forțați, în repetate rânduri, să ocolească biserica, înseamnă, probabil idealul pentru alții – din ziua de astăzi.
M-am aventurat în Parenthood
După ce-am fost, într-un interviu, trendi în parcarea goală, a venit ziua unui nou interviu, trendi în familie. Încep să mă obișnuiesc, parcă, să nu mai fiu doar eu jurnalistul – ci să-i mai las și pe alții să mă chestioneze! 🙂
Andreea Marc-Ignat mi-a propus să răspund la câteva întrebări pe Blog de Părinți – Aventuri în Parenthood, iar eu n-am putut și nici măacr n-am vrut să refuz. A fost, cu adevărat, o plăcere, mai ales că temele despre copii și familie îmi sunt atât de dragi!Punct. Şi de la capăt!
Uneori, ne e bine aşa cum e. Avem suficiente motive ca, dintr-o gaşcă de lucruri bune şi de oameni faini, să nu mai vedem anumite aspecte pe care, poate, le-am vrea altfel. Până la urmă, e mai comod să te plângi din când în când şi să continui pe un drum bătătorit. E mai prudent să păşeşti pe o cale pe care deja o cunoşti.
Anda-n caricaturi
Ieri am fost invitată la Iulius Mall. Pentru a fi în preajma lui Ştefan Popa Popa’s şi a câtorva iscusiţi caricaturişti din echipa lui. Ca să primesc o… aplă plată! 🙂 Glumesc! Ca să primesc o caricatură, normal! Şi, am primit două! Păi, se pare că aşa le-a trasmis Moşul, că merit :).
Revenită la 30 de ani
13 zile fără Facebook. Adică, de pe 19 – până pe 31 august. Revenire greoaie pe 1 septembrie… 🙂
Am reuşit faza asta – cură de Facebook! Am reuşit să trăiesc şi fără televizor, tot sejurul la mare. Cercei nu mi-am pus nici până acum – deci, urechile şi multitudinea de agăţători coloraţi mi-au fost, deopotrivă, la cură. Din păcate, la o altă cură am fost supusă la întoarcerea acasă
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase