Un final şi un bilanţ
Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem într-o balanţă bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.
E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.
Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!
Ce poate descoperi vulpea care n-ajunge la struguri
Uneori este în regulă să nu mai primești o a doua șansă. Știu că pare o nebunie ceea ce spun – dar e o nebunie testată. Când nu mai primești o a doua șansă, te vezi scos din balonul tău de săpun. Când ești vulpea care n-ajunge la struguri dispare zona de confort și ești obligat să reevaluezi situația. Să te reinventezi. Să te redescoperi.
N-ai fi făcut asta nici mort. Așa că, într-un fel, poți spune
Despre bucurie și curaj la 11even
Uite, a fost și a trecut o nouă ediție 11even. 11 speakeri, 11 minute, 11 experiențe… o seară plină de râs și de voie bună, de gânduri, povești, dorințe împlinite și provocări.
A fost frumos! Iar eu am fost, ca și la ediția trecută, cu pix și carnețel. Am luat notițe. Pentru a expune, pe scurt, principalele idei. Pentru a împărți cu tine bucurie și curaj!
Dorința mi-e 11even!
De multe ori, viața fuge pe lângă noi, fără rost.
Uneori, ne oprim, privim în jur și nu înțelegem de ce ne rătăcim, în timp ce alții par să fi găsit Calea.
Putem să ne poticnim în invidii și în consolări banale, ori putem să admirăm și să respectăm.
Putem să zâmbim și să trecem mai departe, ori putem să luăm aminte și să învățăm!
Ziua de 11.11.2011 m-a marcat în cel mai frumos mod și mi-a dat zvâc să-mi pun visele în aplicare.
Ziua de 30.05.2012 înseamnă o nouă ediție de 11even, noi povești de viață, noi motive să-mi doresc să fiu acolo, alături de oameni adevărați!
He, he, fraiere! Te-am luat!
Eram, astăzi, în maxi-taxi 28, la o oră la care puştimea ieşea de la şcoală. Se discutau multe lucruri. Pe unele aş fi preferat să nu le aud, altele mă amuzau, altele mă uimeau. Oi fi îmbătrânit, zic… dacă stau ca o babă să mă minunez de conversaţiile tinerei generaţii.
Unul dintre dialoguri se desfăşura deasupra capului meu. Şi suna cam aşa:
Despre succes şi eşec la 11even
Aşa cum am anunţat, am fost la 11even – un eveniment interesant. Un eveniment presărat cu poveşti, glume, uneori plictiseală, experienţe împărtăşite şi mesaje motivaţionale. Nu a fost o lecţie din aia, de şcoală, ci o întâlnire care ne-a făcut să privim altfel spre succes, spre eşec, spre noi şi spre ceilalţi.
Mi-am notat câte ceva, de la fiecare dintre cei 11 vorbitori. Unii mă priveau ciudat. Adică… ce tot scriam? 🙂 Dar, eu am promis că-ţi voi spune şi ţie cele ce s-au discutat la 11even. Cred, totuşi, că mi-aş fi notat şi dacă nu-ţi promiteam, şi dacă nu aveam blog. Pentru că, uneori nu strică să mai arunci un ochi pe-o foaie, să reciteşti, să-ţi aminteşti.
Ca să nu mai lungesc inutil vorba, o să-ţi expun, cu liniuţă, o parte dintre ideile din fiecare discurs.
Cand Roza isi spune cuvantul
Cred ca dragostea nu are varsta. Si cred ca ea se traieste tot anul, nu doar in luna iubirii. Cred ca o persoana inca necasatorita, divortata ori vaduva are dreptul la viata, la exprimarea sentimentelor, la bucuria de a imbatrani frumos si tandru. Nu am nimic impotriva emisiunilor matrimoniale, nici nu ma dau in vant dupa ele. Mai urmaresc, uneori, daca, din primele cuvinte auzite cand am ajuns pe un anume post, mi se trezeste curiozitatea. Nu m-as duce intr-o emisiune in care sa-mi gasesc perechea. Dar, nu ii judec pe aceia care o fac. In schimb, sunt dati in care ma minunez. In care, ca-s tineri sau mai in varsta, despre unii concurenti imi vine sa spun ca-s dusi cu capul…
Astazi, am nimerit peste doamna Roza – cam pe la 50 de ani, profesoara, studenta la Drept si viitoare studenta la Psihologie. Avea fusta cam scurta si machiajul prea strident pentru gustul meu. Il certa pe Costel, nemultumita ca a fost refuzata.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
