Grădinăritul – bucuria dragilor mei
Nu trebuie să stai la țară – nici măcar la casă, în oraș, ca să te îndeletnicești cu lucratul pământului. Eh, clar că e mult spus… dar măcar cu întreținerea unui mic spațiu verde… tot poți!
Când eram eu copilă, ieșeam cu tata și săpam în grădina din fața blocului. În 2012, fără a cunoaște detaliul acesta din „istoria familiei Epure” :), George a început să aducă flori și copăcei și s-o scoată pe Maria la grădinărit. De atunci, an de an au acest obicei – care le oferă un prilej fain de a petrece timp împreună,
Grădină pustiită
Să ne imaginăm că în această grădină ar fi cinci pomișori și vreo 12 trandafiri. Imaginația ne-ar duce cu gândul fix la modul în care arăta grădina din fața blocului nostru – până în această dimineață.
Copăceii – mărțișoare vii
George ne-a oferit, în loc de mărțișoare, copăcei. Și… un moment plăcut, în care am plantat în familie. Bineînțeles, după ce a săpat el gropile :). Tati grădinărește! Ca Iepure!, tot țipa Maria, veselă nevoie mare!
Premiu simpatico-înfricoșător
Astăzi, a venit coletul de la Eco-Rom Ambalaje și Blogal Initiative.
Pentru postările pe care le-am scris în ideea de a promova Laboratorul Verde al Reciclării – aici și aici – am fost premiată! Cu un tricou și cu un certificat de agent special în colectarea selectivă.
(i)Responsabili
Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil… Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.Mâine vizitez viitorul
Azi dimineață am primit o invitație la un eveniment. Am spus da, pentru că este de pe domeniul meu și pentru că ideea mi s-a părut interesantă. Mi-am propus ca mâine să fiu punctuală și m-am luat, apoi, cu altele.
În seara asta, am primit aceeași invitație de la Chinezu. Ei, în contextul acesta mi s-au aprins niște beculețe! 🙂 Pentru că, atât cât am reușit eu să-l cunosc pe Cristian China-Birta, știu că el nu ne-ar fi chemat în veci – pe ceilalți bloggeri și pe mine – la un eveniment care să nu fie cât se poate de fain! Așa că, beculețele mele nu s-au oprit din clipocit! Trebuia să aflu mai multe despre ceea ce are să se întâmple mâine dimineață! Prin urmare, nu doar pentru știrea din ziar, ci și pentru blog – am făcut o documentare ca la carte, de parcă m-aș pregăti să-i iau cel mai tare interviu prințului de pe Tărâmul Reciclării! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
