Din mândrie ne prăbușim cel mai ușor
Putem fi buni. Minunați. Fantastici. Dar, dacă suntem exagerat de conștienți de atuurile noastre și ne fălim cu ele, dacă îndrăznim să ne comparăm cu alții doar pentru a-i disprețui, dacă nu ne doare inima de păcatele noastre și de greul prin care trece aproapele… atunci totul e compromis. Bunătatea nu e bunătate cu jumătăți de măsură. Nici minunăția nu mai e chiar atât de minunată, când există mândrie. Și putem rămâne fantastici – dar, cu siguranță, nu în echipa în care ne imaginăm, nu în topul în care considerăm că ne-am merita locul.
Este enorm de greu să fim smeriți. E complet la îndemână să ne umplem de mândrie. E ușor să ne smerim când știm că suntem super-extra-mega păcătoși. E greu să nu ne umflăm în pene când facem lucrurile așa cum trebuie, când toate merg perfect, când pare că nimic nu ne scoate de pe drumul cel bun. Și, totuși, tocmai mândria s-ar putea să ne vină de hac.
Inferioritate și superioritate – născuți din comparație
Uite, ceilalți copii sunt cuminți – tu de ce nu poți sta locului?! Colegii tăi au luat „excelent”, tu de ce ai luat NUMAI „minus foarte bine”?!
Comparațiile astea numite generic… „educație”… ajung să-i pună pe cei mici în niște competiții imaginare și extrem de periculoase pentru dezvoltarea lor și pentru felul în care învață să-i privească pe cei din jur. O reușită personală și o bucurie de suflet se transformă, apoi, într-un motiv de mândrie prin comparație. În aroganță, în superioritate, în judecare a aproapelui.
Credem că suntem mai buni sau că putem crește copii mai buni decât
Bufonul, vameșul și fariseul
„Eu rezist, pentru că-i văd pe oameni că au nevoie de un bufon. Mi-am asumat bufoneria dar, vă rog frumos, râdeți și mai gândiți-vă o dată acasă!”. Așa l-am auzit spunând în 2018 pe părintele Constantin Necula, la SuperTeach.
Asumarea bufoneriei nu-i deloc treabă ușoară – căci sunt convinsă că, deși părintele e foarte iubit de public,
Găsiți diferențele
Anul trecut, marcam ziua aceasta printr-o cântare și niște versuri care ajung la suflet, dar și cutremură.
Anul acesta, marchez ziua fără niciun cuvânt. Imaginile sunt suficient de grăitoare!Clipă de duminică
Cântarea asta îmi place mult!