Sunt frumoasă!
În dimineața asta, Maria m-a văzut analizându-mi ditamai zgăncoiul din obraz – o mică bubiță la începuturi, de care m-am asigurat eu că nu va rămâne în anonimat…
– Nu-ți face griji, mami! Ești frumoasă!
Așa mi-a zis prunca, deși nu o întrebasem nimic, nici nu mă plânsesem de soartă.
La mulți ani, mama!
Azi este despre mama mea cea minunată și dragă. Despre cea care mi s-a făcut culcuș încă din vremea în care m-a ținut în pântece și care și astăzi mi-e punct de echilibru, sprijin și exemplu. Și astăzi mă ține în palmele ei, și astăzi îmi mângâie sufletul. Despre ea am vorbit în premieră aici și despre ea aș putea scrie cărți, fără să epuizez vreodată subiectul! 🙂
Ea este omul care nu obosește, parcă, niciodată. Ea este omul cel mai puternic și mai dulce pe care îl știu. Ea este cea care mă învață că imposibilul devine posibil
Valoarea unui copil
Eram la cumpărături cu Maria. La final, am mers să plătim și-am ajuns să vorbim despre… valoarea unui copil.
– Pune-mă și pe mine pe bandă, a spus copila, când ne aflam la casă.
– Imposibil!, i-am răspuns.
– De ce?
În premieră, despre mama mea :)
De multe ori am vrut să scriu despre ea. Despre mama mea. Se pare, însă, că e cel mai greu subiect! 🙂 Pentru că mereu am amânat-o și-acum, când am zis: Gata, a venit momentul!, îmi tremură degetele pe tastatură!
Ea nu e ca mine. Nu m-a amânat niciodată.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
