În premieră, despre mama mea :)

De multe ori am vrut să scriu despre ea. Se pare, însă, că e cel mai greu subiect :). Pentru că mereu am amânat-o și-acum, când am zis: Gata, a venit momentul!, îmi tremură degetele pe tastatură!

Ea nu e ca mine. Nu m-a amânat niciodată. Niciodată nu a fost nevoie să-mi exprim dorințele până la capăt, că ele au și început să se îndeplinească, de la primul cuvânt.

Mereu i-am reproșat asta. Și, tot timpul am continuat să profit. Și i-am spus, ca o amenințare, că eu nu voi fi așa. Că eu îmi voi iubi copiii, normal!, dar că voi avea mai multă grijă de mine, că-mi voi acorda mai mult timp și mai mulți bani, pentru a mă simți femeie și pentru a mă răsfăța. N-o fac. Dar, nu pentru c-aș fi ca ea, nici pentru că n-aș putea să-mi atrag de partea mea ceva timp și ceva bani – ci, din lene. Și din conștientizarea faptului că visele amenințării în cauză nu mă reprezintă :).

Pe ea a reprezentat-o mereu lupta pentru noi. Să ne fie bine, să ne ajungă, să fim sănătoși, să fim fericiți, voioși, voinici. Să creștem oameni mari și buni, să privim mereu în urmă cu zâmbet și în față cu încredere.

Peste toate astea, a știut întotdeauna să se facă iubită. În modul cel mai drag și mai dureros cu putință. Pentru că noi, prunci bătrâni de acum :), putem trece peste orice obstacol, atunci când o știm că ne veghează. În același timp, suntem la fel de distruși ca-n copilărie, când mama e supărată pe noi. Că nu-i supărată fără motiv și că avem noi grijă să-i facem zile fripte, asta e cu totul o altă poveste…

Mama! O iubesc la nebunie pe mama! Și-i spun asta, și iar o supăr, și iar îmi cer iertare, și iar o iubesc… într-un joc pe care doar o mamă îl poate suporta – repetat la infinit.

mama buna

Ziceam c-o iubesc pe mama, în calitatea ei de mamă. O ador, însă, în rolul de bunică – rol ce i se asortează de o mie de ori mai bine! Buna e tot mamă pentru nepoții ei – autoritate și gingășie, liniște și dăruire, implicare și bucurie!

Nu știu ce ne-am face fără ea! Și-o mărturisesc de la cel mai lumesc și mai interesat mod cu putință, până la cel mai de suflet și mai special sentiment pe care l-aș putea trăi! Mama-i mamă și de două ori mamă, pentru nepoței!  E un exemplu și o dovadă a faptului că, oricât de multe piedici ai primi, orice poți face cu un strop de rugăciune și cu dragoste nemărginită pentru copii!

LA MULȚI ANI, MAMĂ DRAGĂ! Iartă-ne și iubește-ne și bucură-ne în continuare! Că noi vom avea grijă, și de acum înainte, să-ți oferim toate motivele… pentru absolut toate stările!…

6 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *