Am învăţat, în ultima perioadă, că fiecare ban contează. Că banul meu, singur, nu are nicio valoare. Dar, că banii noştri, ai fiecăruia în parte, puţini, puşi la un loc, pot face minuni. Minunea supremă nu înseamnă adunarea unei sume uriaşe – ci salvarea unei vieţi.

Am mai învăţat că, pericolul de-a descoperi că suferi de o boală pândeşte la orice colţ. Şi la orice vârstă. Oricât de sănătoşi părem astăzi, mâine putem primi o lovitură. E greu când există posibilitatea de a te ridica, dar pentru asta ai nevoie de sprijinul semenilor. E greu – pentru că sunt atâţia şi atâţia în stituaţia ta. Şi e greu, pentru că, cei din jur sunt, de multe ori, prea ocupaţi, prea săraci, prea grăbiţi ori… pur şi simplu şi-au pierdut bucuria de a mai crede în minuni. Privesc spre tine şi speră că te vor ajuta alţii… Şi se roagă ca ei să nu ajungă niciodată în situaţia ta…

Un tânăr spre care se priveşte astăzi este Andrei Burlică. Un absolvent exemplar al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iaşi, un student la început de drum – al Facultăţii de Informatică de la Universitatea „Al. I. Cuza”.  Are 19 ani şi aplazie medulară în formă severă. Boala lui e caracterizată printr-o rarefiere a măduvei osoase, manifestată prin diminuarea numărului de globule roşii, de globule albe şi de plachete. Poate spera la o viaţă normală – dacă s-ar efectua, în Israel, un transplant de celule stem. Operaţia costă 250.000 euro. Iar părinţii sunt profesori…