Românii cu talent au bun-simţ
La concluzia asta am ajuns, din nou, aseară, după ce-am urmărit secvenţe din primul episod al celei de-a doua ediţii Românii au talent.
În principiu, oamenii deştepţi şi muncitori sunt şi simpatici, emotivi, dezgheţaţi la minte. Oamenii fără talent, dar încrezători în forţele proprii – sunt doar… şmecheri. Şi, din păcate, destul de nebuni. Aroganţi… şi uimiţi, mai apoi, de reacţia juriului.
Romanii au talent – in a-si face publica nebunia
Romanii au talent – in a rade unul de altul, spuneam dupa prima editie. Imi mentin ideea. Dar nu incetez sa ma minunez. Si sa-mi pun intrebari. Ce-i face pe unii dintre cei care se prezinta la competitie sa ajunga acolo? Talentul? Intr-un fel. Pentru ca, desi multi sunt varza, in mintea lor, ei se cred talentati. In acest caz, stima de sine e ridicata la valori uriase, fara motiv. De aici si reactiile iesite din comun ale unora, de uimire sau/ si revolta, atunci cand raspunsul este nu.
Romanii au talent – in a rade unul de altul
Aseara nu am avut timp de Romanii au talent. Am vazut doar secvente. Si nu am vrut sa scriu doar asa, de chestie.
Azi, m-am uitat la reluare. N-o sa comentez nimic despre formatul emisiunii, despre imitatie, juriu, scene. Voi vorbi doar despre oameni.Incep sa cred ca simtul ridicolului s-a pierdut. De tot.
In alte vremuri, oamenii se adunau pentru a privi lupte pe viata si pe moarte. Aplaudau sangele si groaza, animalele fioroase care mancau sclavi s.a. Astazi, ei se aduna la un loc pentru a rade unii de altii. Cu voia tuturor. Caci posibilii participanti la emisiune isi asuma faptul ca pot fi luati in ras, batjocoriti, huiduiti. [Se pare ca doamna Roza e mic copil…]
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase