• Vorbe de duh

    Să generalizăm, ce pădurea mea!?

    29 martie 2015 /

    Patima noastră e aceea a generalizării. Generalizăm. Mult și bine. Și, mereu divagăm de la subiect, în încercarea de a ne demonstra adevărurile. Punem întrebări, dar nu acceptăm răspunsurile – dacă nu sunt fix acelea din mintea noastră. Considerăm c-am câștigat bătălii… Și, totuși, nu suntem fericiți.

  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    După alegeri. Sfârșitul nu-i aici

    17 noiembrie 2014 /

    Ură. Câtă ură am simțit în juru-mi, în ultimele două săptămâni, mi-e greu să exprim. În magazin, în taxi, printre străini și printre cei apropiați, în online și în viața de zi cu zi… Am stat între două tabere și m-am plimbat prin ambele bărci. Am încercat să înțeleg. Să fac liste cu bune și rele. Să păstrez un echilibru. Să nu mă enervez. Teoretic, nu m-am enervat. Dar, am plâns. Mult. De tristețe, de indignare, de neputință, de neîncredere, de necredință.

    M-au durut ochelarii de cal. M-a durut ruperea totală între oameni, între prieteni, între familii.

  • Hopa tropa prin oraş

    Mitică Popescu

    28 septembrie 2014 /

    Suferințele, nevoile și necazurile nu ocolesc pe nimeni. Dar, pe nimeni! Așa s-au născut cei care își plâng continuu de milă. Așa au apărut și cei veseli și mereu fără de griji – care au învățat să conviețuiască, pur și simplu, cu problemele. Dacă, în cazul primilor, uneori ne-am dori ca, atunci când îi întâlnim, să fim dotați cu dopuri de urechi, în fața celor din a doua categorie ne încearcă o ușoară invidie. De multe ori, evităm să-i privim în suflet și cădem în capcana glumelor și a stării de voioșie pe care ne-o inspiră. Am putea jura că nicio depresie nu i-a atins vreodată, că nicio datorie și nicio boală nu s-ar pune contra lor. Ne înșelăm. Căci, nu rar ne este dat să aflăm vești triste despre oameni veseli. Dar, n-am știut!, exclamăm uimiți și refuzăm să credem că zâmbetul și ghidușiile nu sunt decât o față a monedei. Pe cealaltă parte…

  • Vorbe de duh

    Supărări trecătoare

    1 februarie 2013 /

    De multe ori, ne enervăm. Aparent, cu toate motivele din lume. În realitate, fără rost. Ne supără o privire, un gest, o vorbă – sau lipsa lor. Și, credem că necazul nostru e cel mai mare. Că avem tot dreptul să fim încruntați. Că cei din jur s-au aliat, parcă, împotriva noastră.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Zeul măcelului e în fiecare dintre noi

    21 noiembrie 2011 /

    La evenimentul prezentat cu surle şi trâmbiţe săptămâna trecută, am câştigat o invitaţie dublă la teatru. Aşa că, în seara asta, am spus prezent la Zeul măcelului. Spectacolul a avut loc la Teatrul Naţional, mai exact – în Sala de Teatru la CUB, la ora 18. A început la 18.10… graţie unora care-şi cumpără bilet şi-şi permit să mai întârzie câteva minute, că doar n-o fi foc.

    Zeul măcelului este o piesă scrisă de Yasmina Reza, în regia lui Cristian Hadji-Culea. Interpretează Haruna Condurache, Oana Sandu, Călin Chirilă şi Constantin Puşcaşu. Deşi, la Iaşi se vorbeşte din 2010 despre spectacol – pentru noi, abia acum a fost momentul. Şi-a fost frumos! O comedie – deşi, mie mi s-a părut, mai degrabă, o tragedie.

    În aproximativ o oră şi jumătate, a fost dezvăluită o latură a noastră – atât de reală şi atât de puţin plăcută!