Vinovății și bucurii de mamă
Probabil că ieri v-am înnebunit, pe Faceboock, cu frânturi din ziua odraslei mele :). Și, n-au fost decât patru momente, povestite pe foarte scurt.
Să le reluăm, dacă le-a pierdut cineva:Concediu la mare
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
Ferice de mintea unui copil!
În preajma Crăciunului, Maria a văzut un triunghi de brânză topită și a zis: Badu! (=bradul). Apoi, prin ianuarie, a văzut un semnul întrebării pe bluza mea și a exclamat: Doi! Mai târziu, dând cu ochii de revista Dacia literară și-a ațintit privirea pe căciulița de la ă și mi-a spus: Uite, luna! Și tot așa.
Încă e în perioada aceea nealterată, în care învață, face analogii și lasă imaginația să-i zburde. Vede luna, brazi și cifre acolo unde noi vedem – sec și trist – doar ceea ce este. Asta, în cazul în care ne mai obosim să observăm…
Ta-ta-tani!
Când eram mică, ziua de 8 martie era Ziua Mamei. Apoi, am crescut. Ziua Femeii nu a mai însemnat nimic pentru mine. Poate, pentru că nu m-am simțit niciodată… femeie – la modul acela cochet, fițos, războinic!
În dimineața aceasta, de 8 martie 2012, când mi s-a urat Ta-ta-tani! (La mulți ani!) – am inflorit. Astăzi e, într-adevăr, ziua mea!
Baba şi Moşu’ vs. Tanti şi Nenea
Pe când avea mai puțin de 2 ani, Maria s-a uitat la o femeie care trecea pe lângă noi, a întins degetul spre ea şi a început să ţipe: Baba, baba!
Doamna, o bunicuţă cochetă, s-a oprit şi a întrebat-o: Poftim? Eu eram verde, albă, stacojie şi voiam să dreg busuiocul: E tanti! Spune tanti! La care Maria, mai pornită: Baba! Şi tot cu degetul aţintit: Baba!!! Mi-am cerut iertare şi apoi, dacă tot nu reuşise pământul să mă înghită, am încercat să dispărem cât mai repede din zonă.
Discuţie cu Maria
Maria: Mbe-be!
Eu: Cine e bebe? Tu?!
Maria: Neee!
Eu: Tu eşti fetiţă mare, nu?!
Maria: Daaa!