Poveste dintr-un șotron
Aseară, eram cinci adulți (cică!), trei copii și un șotron.
Fiecare copil merită să conteze!
Îmi plăcea să mă arunc în braţele mamei, pentru a-i spune, de mii de ori, cât de mult o iubesc! Îmi placea să fug din braţele ei, pentru a descoperi lumea.
Cădeam şi mă ridicam, plângeam şi râdeam. Îmi consideram zgăncile ca fiind răni de război şi mă simţeam mândră de ele, ca de nişte averi, mărturii ale aventurilor mele. Atât de mare şi de minunată mi se părea lumea! Atât de fericită eram! Atât de puţin durau lacrimile şi durerile mele cele mai mari… – încât nu mi-aş fi putut imagina vreodată că alţi copii pot să trăiască suferinţa…Şotron
În seara asta ne-am oprit în dreptul unui bunic şi al unei nepoate. Începuseră un şotron, dar nu mai ştiau cum continuă. Fata voia ca numărătoarea să fie până la 10, bărbatul nu mai avea idee unde se ramnifică şi unde se merge în linie dreaptă. I-am ghidat. Nu a fost chiar modelul pe care-l foloseam pe vremea mea, dar a ieşit un şotron.
Ce frumos e! Şi, acum ce facem?, a întrebat fata. Bunicul a ridicat din umeri.
Din nou despre… nemame…
Acesta este un editorial care mi-a ajuns la suflet. Care m-a făcut să mă întristez, să conştientizez, să-mi pun întrebări…
Unde-s PĂRINŢII?
Prietena mea dragă, Andreea, a trecut de la Praga prin România şi a ajuns la Bruxelles. Studiază de mama focului şi, în timpul liber, mai împarte cu noi din experienţele ei. Ieri, a ieşit să se relaxeze puţin, în părculeţul din apropierea casei. Auzise că se organizează o vânătoare de ouă şi era curioasă – voia să-i vadă pe micuţi în acţiune.
S-a întors dezamăgită. Nu de competiţie, în sine, ci de un alt aspect care, se pare, distruge lumea de la un capăt la altul.
Mărţişor de jucărie
În dimineaţa asta, am fost la Hărpăşeşti. Un sat de care, până mai ieri, nici nu auzisem. E în Podu Iloaiei, comuna Popeşti. Am fost acolo cu George, să-i vizităm pe copiii de la grădiniţă. Să ne facem o părere despre ei şi să hotărâm dacă începem o nouă campanie în cadrul proiectului OAMENI – în fiecare zi.
Am construit un dinozaur
Ce să zic… în dimineaţa asta, am fost foarte ocupată! Să construiesc un Styracozaur şi să mă feresc de Maria, să nu-mi distrugă opera! Glumesc (un pic) :). În realitate, a fost muncă la comun.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
