Mărțișoarele de jucărie au ajuns la Cozia!
După toate prezentările, după toate sortările, după aranjarea în pungi și punguțe, după calcule și mulțumiri – iată că astăzi, încă de dimineață, ne-am trezit în fața grădiniței din Cozia. Drumul a fost, parcă, mai scurt decât de obicei. Tot ce voiam era să ajungem mai repede la copii, să ne bucurăm de bucuria lor!
Și-am ajuns! I-am găsit timizi și curioși, veseli, mânați de o dorință uriașă de a face cunoștință cu orice lucrușor stătea ascuns în sacoșele noastre.
S-au strâns Mărțișoare de jucărie!
După aproape o lună de când am anunțat că facem o nouă ediție a campaniei Mărțișor de jucărie – mă întreb… oare când s-a scurs timpul? S-a scurs frumos și productiv, cu oameni buni alături, cu muncă în echipă. Iar rezultatul a fost garantat! Astăzi, copiii au zâmbit și s-au bucurat din toată inima!
Înainte de a vă spune cum a fost la grădinița de la Cozia, am de adus, așa cum v-am obișnuit, mulțumiri!
Primiți cu mărțișoarele?
Primiți cu mărțișoarele? Ieri am avut în orar lucru manual. Prin urmare, ne-am înarmat cu hârtii cartonate – galbene și roșii, bandă dublu adezivă, foarfece cu diferite modele de tăietură, vreo trei feluri de perforatoare, floricele din spumă autoadezivă și fire de mărțișor.
Un nou Mărțișor de jucărie
Când abia terminasem Globurile cu suflet de acum, din decembrie, Anca Gîlcă m-a întrebat: Urmează Mărțișor de jucărie, nu-i așa? Eram puțin buimăcită – pentru că aveam nevoie neapărat de odihnă și de curaj, ca să mă pot gândi la o altă aventură. Totuși, ideea unei noi ediții mi s-a părut interesantă. Mai ales că Anca nu mă întrebase doar așa, din curiozitate. Voia să știe dacă sunt de acord să se alăture proiectului. Eu să lucrez pe Iași, ea pe Vaslui – și, împreună să extindem bucuria primăverii jucăușe!
Copilul urât și mama deșteaptă
O madamă… din lumea asta mare şi mondenă a renunţat la procesul prin care cerea să rămână alături de copilul său. O mamă a renunţat la bucuria de a fi mamă non-stop, mulţumindu-se cu rolul de mamă de ocazie.
Nu judec. Sau… nu judec acest aspect. Căci, din viaţa duduii, multe au fost făcute aiurea – dar, scopurile, în mare, au fost atinse. Aşa că, putem spune că scopul scuză mijloacele şi că fetele din ziua de astăzi sunt total date pe spate de ideea că… se poate! Că există un precedent şi că ele… de ce n-ar fi tot cu atâta noroc maroniu mâncat din pruncie?…
Revenind.Jucării – cu psihologul în mintea părinților
Te uiți, deseori, în jur – și simți o sufocare plăcută! Casa îți este plină de jucării. De la intrare și până în ultimul ungher, nu se poate să faci un pas fără să vezi/ să mângâi/ să calci vreo pisică, o minge, o mașină, o piesă de lego… Orice ordine se transformă, în câteva minute, în cea mai mare dezordine! Însă, când îți vine să te încrunți – auzi râsul cel minunat, primești îmbrățișarea cea mai caldă și privirea care te pătrunde în suflet! Atunci, sprânceana se destinde, fruntea se netezește și zâmbetul pleacă până spre urechi!
Nedrept. Sau la modă
Eram în Carrefour şi finalizam cumpărăturile pentru copilaşi. Aveam coşul plin de caiete, hârtii colorate şi alte minunăţii. Plin! Valoarea produselor era de aproximativ 200 de lei. Şi am văzut ghiozdanul ăsta:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
