Desene animate cu spânzuraţi
Maria se uită la desene animate pe Disney Junior pentru că, acolo, cică-s scenele mai decente. Asta nu înseamnă că, în mod frecvent, nu s-ar auzi câte un la naiba sau un fir-ar!… Toate acestea pălesc, însă, în faţa a ceea ce am văzut aseară! Da, fix pe Disney Junior!
Ferice de mintea unui copil!
În preajma Crăciunului, Maria a văzut un triunghi de brânză topită și a zis: Badu! (=bradul). Apoi, prin ianuarie, a văzut un semnul întrebării pe bluza mea și a exclamat: Doi! Mai târziu, dând cu ochii de revista Dacia literară și-a ațintit privirea pe căciulița de la ă și mi-a spus: Uite, luna! Și tot așa.
Încă e în perioada aceea nealterată, în care învață, face analogii și lasă imaginația să-i zburde. Vede luna, brazi și cifre acolo unde noi vedem – sec și trist – doar ceea ce este. Asta, în cazul în care ne mai obosim să observăm…
Opera – în cuvinte de copil
La spectacolul magic au participat foarte mulţi copii. Mai mari, dar şi mici. Copii pe care n-ai putea să-i duci încă într-o sală, la un concert, pentru că n-ar avea răbdare, putere de a sta în scaun prea mult timp şi, cu atât mai puţin – putere de a pune lacăt la guriţă şi de a arunca cheia.
Pentru că aseară nimic n-a fost interzis, un baieţel din apropierea noastră a comentat continuu, a cerut explicaţii şi şi-a exprimat deschis bucuriile. Nu a fost deranjant, ci chiar simpatic şi amuzant. Un copil isteţ, plin de energie şi cu dorinţă de a învăţa. Cu spirit critic şi cu simţul umorului.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase