Prietenie pentru tânăra generație
Eram convinsă că prima zi a fost, cu adevărat, unică și irepetabilă. Prin urmare, la a doua zi de prietenie Bergenbier nu mi-am mai luat atât de mare avânt. Cu toate astea, nici n-am refuzat-o, c-ar fi fost păcat! 🙂
Prima zi de prietenie
Am fost aseară la Zilele Prieteniei Bergenbier. Ca o mamă de treabă/ nebună ce sunt, la prima parte din concert mi-am luat copilul cu mine. Ca o mamă nebună/ de treabă ce sunt, când s-a încins atmosfera, am predat copilul la al său tată – cu destinația home – iar eu am continuat petrecerea.
Unde-i toată lumea? La Palas!
Ieri, am avut impresia că mă aflu într-un oraș pustiu. Spre seară, am plecat într-un maxi-taxi gol, din Alexandru spre Copou. În Parcul Copou am numărat oamenii pe degete și am avut cam toate băncile la discreție.
La plecare, în stația de la Universitate se călca lumea în picioare. Au venit un autobuz 28 și un maxi cu același număr – și-au plecat burdujite. Noi ne-am urcat într-un 6 la fel de gol. Am revenit în Alexandru, în Piața Voievozilor, spre 8 seara. Puteam să privim în ochi cam toți oamenii pe care îi întâlneam în drum. Pentru că erau puțini! Toată lumea se afla la Palas!