Cadourile au ajuns la fluturaș!
După ce am cumpărat toate darurile – despre care am povestit mai detaliat aici – aseară am mers acasă la familia fluturașului. Am fost așteptați și primiți cu emoție și cu un (kilo)gram de curiozitate.
Daruri pentru fluturaş
După ce am încercat să prezint o parte din tot ajutorul primit pentru viața fluturașului, iată că a venit vremea unei noi postări. A uneia în care să explic felul în care am cheltuit cei 3.069 de lei, adunați de la persoane care au donat strict prin intermediul meu. Pe lângă acești bănuți, așa cum am spus deja, în perioada asta părinții au primit, direct, peste 7.500 de lei și mai mult de 200 de euro – la care se vor mai adăuga măcar 500 de dolari. Ca să nu mai vorbesc despre pachete – care conțin, în mare parte, medicamente, creme, pansamente!
Revin, așadar, la cei 3.069 de lei. I-am cheltuit destul de greu, prin comenzi și prin luat la pas farmaciile. În unele cazuri, am cumpărat același produs de ici și de colo și de dincolo – ca să pot ajunge la cantitatea dorită. Am ținut cont de oferte și de promoții și am chibzuit fiecare ban.
S-au strâns în Aripi de fluture
A venit momentul în care voi încerca să aduc mulțumiri și să fac, cumva, socotelile pentru tot ajutorul pe care l-ați dat fluturașului! Sunt fericită și, în același timp, mi-e greu și mi-e teamă că nu voi fi în stare să mă exprim așa cum trebuie pentru fiecare faptă frumoasă a voastră! Am emoții. Sper să nu uit pe nimeni și vă rog din suflet să mă trageți de mânecă, dacă nu vă regăsiți aici sau dacă mai este nevoie să completez ceva!
Mulțumirile vor fi, oricum, mult prea mărunte pentru tot ceea ce ați dăruit! Pentru că n-ați dat doar un ban – ci ați oferit speranță, credință, lacrimi de bucurie! Faptul că lumea-i bună – dar atât de bună! – a fost o descoperire șoc pentru familia fluturașului, care se obișnuise să locuiască în umbră și doar în ținta unor priviri încruntate!
Aripi întinse spre fluturaș
În principiu, campania pentru fluturaș este aproape încheiată. 28 mai spusesem că este ultima zi în care se mai primesc bănuți și 1 iunie – ziua în care ar fi trebuit să-i duc acasă darurile Alexandrei-Denisa. Însă, pentru că totul a mers infinit mai bine decât mă așteptam, e nevoie de ceva timp în plus! De timp în care să finalizez comenzile și cumpărăturile și să reușesc să fac o postare în care să amintesc despre tot ajutorul primit, fără să risc să omit pe cineva.
Aripi de fluture
Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a lipit de suflet!
Drama copilului-fluture
Acesta este reportajul despre care spuneam. Luni, demarăm campania. Dacă aveţi idei prin care putem să o ajutăm pe Alexandra-Denisa, nu ezitaţi să mă contactaţi!
Erau o familie fericită şi, în sfârşit, împlinită. După zece ani de la căsătorie, reuşiseră – cu sacrificii uriaşe – să aibă casa lor. O casă, un copil şi, în curând, încă unul. Deşi ratele la bănci erau mari, ele nu umbreau liniştea şi dragostea din sufletele lor. Din nefericire, clipa în care a venit pe lume a doua fetiţă a adus cu sine şi o cruce mult prea greu de îndurat. Când i s-a făcut aspiraţie, bebeluşului i s-a luat pielea de pe buze. Apoi, i-au apărut pete pe corp, care se umpleau cu lichid. La întâlnirea cu părinţii, la două ore de la naştere, copila era plină de bandaje. De pansamente pe care, dacă le desprindeai, rupeai, în acelaşi timp, bucăţi mari din piele. „Rănile s-au suprainfectat şi a început să-i curgă puroi din gură. Am trăit momente de coşmar, pentru că nu ştiam ce e de făcut. Nimeni nu ştia ce e de făcut…”, îşi aminteşte Daniela Bibirig, o mamă specială. Micuţa a fost transportată de urgenţă la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”. Acolo şi-a petrecut primele săptămâni din viaţă, acolo se întoarce, lună de lună, pentru tratament.
Să redevenim OAMENI – în fiecare zi!
Sigur îţi era dor de o campanie. Nu o pornesc azi, dar o anunţ, pentru viitorul foarte apropiat. Tocmai am scris un reportaj. Probabil că, în cursul săptămânii viitoare va fi publicat în ziar. Atunci, voi începe lupta şi pe blog! Pentru un copil! Pentru un copil şi pentru familia lui, pentru o viaţă – măcar mai liniştită, dacă sănătoasă nu se poate.
Este un caz emoţionant. S-a mai vorbit despre el – dar, altfel. Eu nu vreau să şochez.