CEWE Fotocarte – amintiri din neamul lu’ Epure
A început luna august, o lună a familiei Epure! 🙂 O lună alături de CEWE Fotocarte!
Ziua lui tata, ziua mamei, ziua lor de căsnicie – oho!, minunate motive de bucurat și de dat slavă lui Dumnezeu că avem încă părinți, că avem familie completă, că avem sprijin și iubire mare!
Anul acesta le-am oferit unul dintre daruri ceva mai devreme. Apoi am lăsat bucuria să se așeze și am decis ca, de scris, să scriu abia acum.
Fotografii le-am mai scos pe hârtie, albume foto am tot umplut de-a lungul timpului, poze pe telefon sunt grămezi. Și, totuși, de data aceasta am vrut altceva. O selecție de momente de suflet și de împreună, de familie, de timp de calitate – toate adunate într-o… carte! O carte?! Exact!
O fotocarte CEWE care ne va ține amintirile vii!
Am unit cele 26 de pagini cum m-am priceput eu mai bine, într-o poveste formată din imagini, dar și din cuvinte. Pentru că asta e fain la CEWE FOTOCARTE, poți alege singur formatul potrivit – de la mini până la XXL – poți să te ghidezi după șabloane dar, în egală măsură, ai liber în paginile cărții la inspirație și la personalizat! Poți scrie texte scurte și la obiect sau lungi, cât o pagină de jurnal, poți pune o singură imagine pe pagină sau două, trei, nouă… câte vrei, alb-negru, color, cu filtre, cu tot felul de detalii!
După 20 de ani – un dar minunat!
Ieri a intrat cineva pe pagina de FB a blogului și mi-a spus că a văzut interviul cu Mihai Neșu. Că a plâns… Și apoi mi-a trimis o poză – cu un grup de adolescenți simpatici. Vai! În poza aceea eram și eu!
Un interviu recent și o fotografie de acum 20 de ani mă aveau pe mine element comun. Am rămas uimită!
Cerul ce mi s-a oferit în dar
Aseară stăteam într-un balcon. Aveam o bere cu lămâie în mâini și o priveliște… îmbătătoare în fața ochilor. Nu… berea nu a avut nicio vină și nici un efect. Însă muntele, pădurea, toate nuanțele acelea de verde pe care le ador, aerul tare și tare bun mă făceau să-mi doresc să nu mai plec de acolo. O, Doamne!, am gândit. Mâine seară voi reveni între betoane. Mâine seară mă voi așeza pe pat și voi revedea blocul din față…
Uitasem, biata de mine, că și fereastra camerei mele îmi poate oferi daruri de preț.
Despre cadouri, între DA și NU
Cei care mă cunosc știu că, mai mult decât a primi cadouri, îmi place să ofer. Iar atunci când primesc, ei știu că nu trebuie să fie pompoși, înzorzonați, sclipcioși ori prea scumpi. Mie îmi plac lucrușoarele mici, simple, vesele, colorate și nu atât de costisitoare – încât să strice cheful celor care le oferă.
Surpriza din cutia de comori
Pe cuvânt! Ieri dimineață, mă uitam la globul meu și zâmbeam. Nu l-am ascuns privirilor și stă tot la expoziție, pe dulap – deși suntem în toiul verii. M-am luat, apoi, cu altele. Cu cinci minute înainte de pleca la serviciu, a bătut cineva la ușă. Un nene, cu un pachet. Am început să râd instant – când am văzut cutia înfășurată în bandă iLUX. Ce coincidență!
Surpriza din felicitare
Întotdeauna am militat pentru surprizele necostisitoare. Vrei să mă surprinzi? Nu-mi lua o mașină! Pe aia vreau s-o cumpărăm împreună, după ce am analizat și ne-am sfătuit o veșnicie! Deci, vrei să mă surprinzi? Uimește-mă! Pune-ți creativitatea la încercare! Creează contextul! Și… cel mai important, fă-mă să râd! Să mă bucur atât de mult de cadoul primit încât, în ciuda valorii materiale scăzute, să-l consider de neprețuit!
Daruri inocente
O mamă cu un băiat mare și o fetiță mică, la plimbare.
Mama spre băiat: Se apropie ziua ta.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
