50 de ani de căsătorie – eu n-am putut, dar voi puteți!
50 de ani de căsătorie nu-s de ici, de colo. Observăm unele exemple și, ce-i drept, numai o parte dintre ele ni le putem lua și modele. Dar important e să învățăm de la fiecare pereche în parte. Și inclusiv de la perechile care azi nu mai există ca familie. Pentru că unele greșeli e bine să le învățați de la alții și să nu le mai faceți și voi.
O singură dată am scris complet asumat un mesaj pentru cei care mai împart încă patul cu persoana iubită. De data aceasta, am vorbit. Și am făcut-o inspirată de evenimentul prilejuit de premierea familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie, dar și de afirmația glumeață a unei tinere soții care a spus că…: „până ajung acolo, îl omor”…
Un salariu și-un copil – părerea lumii și realitatea noastră
– Am un salariu deloc mare, dar am un loc de muncă unde sunt fericită, care mă împlinește!, spun eu.
– Și copilul dv. ce părere are?!, am fost întrebată cu o greață maximă.
– Cum adică?, am întrebat, la rându-mi, extrem de mirată.
– Adică are nevoi copilul pentru creșterea și dezvoltarea lui! Banii sunt FOARTE importanți!
Familia Epure – 47 de anișori :)
17 august – ziua LOR. Și-a noastră, trăitori în neamul lu’ Epure :).
Dragii mei dragi au împlinit astăzi 47 de ani de căsnicie. 47 de ani presărați cu de toate – dulci și amare, grele și ușoare, mângâietoare și înțepătoare.
Eu n-am văzut în casă dragoste din aia, siropoasă ca-n filme, dar am văzut înțelegere și respect.
N-am văzut în casă ranguri și împărțiri clare ale treburilor casnice, de genul – eu nu fac aia, că-s bărbat sau lasă-l pe el să facă, eu sunt o doamnă.
Femeia independentă și frustrată NU este o femeie liberă – cu atât mai puțin fericită
Am citit un articol pe tema singurătății. Era și despre femeia independentă. Dar se spunea despre femeie că e mai fericită și mai frumoasă alături de un bărbat. Că e mai împlinită într-o bună companie decât în singurătate. Specific și repet, o bună companie! Din care nu ești sufocată, nici nerespectată, nici abuzată, nici nu-ți dorești… „libertatea”.
Eu, una, am dat aprobator din cap. Da, o femeie este mai frumoasă și mai fericită lângă omul iubit! Asta nu exclude frumusețea și fericirea de sine stătătoare, logic! Supraviețuiesc bine merci – fără să mă cred nici frumoasă, nici urâtă, nici deșteaptă, nici tută, nici fericită, nici nefericită – și presupun că mai pot duce niște singurătate. Dar sunt conștientă că împlinirea te face ȘI mai frumoasă, ȘI mai fericită, ȘI mai puternică!
Femeia nu a fost proiectată să trăiască singură, la fel cum nici bărbatul nu e plămădit să fie singur. Da, femeia și bărbatul sunt făcuți spre a se completa și a trăi în binecuvântarea unei familii.
Ei, dacă mă opream aici cu gândul și părăseam articolul… procedam bine! Dar m-a ros pe mine curiozitatea să citesc comentariile! Rău am făcut!…
Vai, Doamne, zici că s-au adunat toate femeile independente, frumoase și fericite de pe Terra, jignite de gândul „nevoii” unui bărbat! S-au adunat toate tănticile motivaționale până la absurd… care nu au nevoie de om în viața lor! Pe care omul le urâțește și le seacă de energie!
Mesajul din spatele mesajului
Am nimerit într-un adânc de frustrare și de nefericire, de urâțenie exprimată și prezentată ca fiind frumos, bine, eliberare… Am nimerit printre feministele care uită de feminin… Am nimerit printre niște bărbate.
Hei, nu e nimic în neregulă să te descurci singură, să fii… femeia independentă! Așa cum nu e în neregulă să recunoști că în doi poate fi mai bine, dacă amândoi aveți înțelepciune și munciți pentru binele vostru.
De multe ori, mesajul din spatele mesajului spune mai multe decât am bănui. Și scoate la suprafață multă durere.
Nu e ușor, însă… fetelor! Hai să fim simple! Și corecte! Să nu mai ascundem otravă în mesaje de independență! Să nu ne mai punem zece mii de măști inutile! Singure sau cu pereche – putem fi cu adevărat frumoase și fericite!
zilele AuGust de poveste
A fost pe 2 august ziua lui tata. Apoi, pe 6 august – ziua mamei. Cam pe-aici trebuia să mă nasc și eu. Cel mult, peste încă puține zile. Însă, încăpățânată cum mă știți, o țineam pe-a mea: nu și nu!
M-am născut peste două-trei săptămâni, când am vrut eu. La final de august, la final de vară, „odată cu primele adieri ale toamnei” – cum aveam a scrie printr-o compunerică.
***
Zilele părinților sunt în august, ziua nunții lor e tot în august, na că apar și eu – fiică și soră de august. Frate-meu, la cei 7 ani ai lui, se simțea exclus. Păi, cum, de ce numai el e în mai?! Mama a găsit ac de consolarea lui și i-a mărturisit:
În dialog cu George Ogăraru: „Normalitatea în zilele noastre – ceva destul de rar promovat”
În martie 2019, am stat de vorbă cu Andreea – soția lui George Ogăraru. Apoi, la cumpăna dintre ani, am avut onoarea de a-l cunoaște și intervieva pe Mihai Neșu, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui George Ogăraru.
Și i-am zis atunci lui George, la Oradea: Să știi că numai tu lipsești din schema asta minunată. Mi-aș dori tare mult să accepți invitația de a purta un dialog sub reflectoarele Doxologia Media. De fapt, mint. Asta am gândit să-i spun. Și am primit acceptul încă de la primele cuvinte! Fapt care… paf!, m-a lăsat complet fără cuvinte.
Eu știu că oamenii mari și importanți sunt și deștepți, și prietenoși, și comunicativi. Așa că, teoretic, nu aveau de ce să mă uimească
acceptul și disponibilitatea la dialog ale lui George Ogăraru!
Și, totuși, spontaneitatea, simplitatea, naturalețea, normalitatea – au fost peste toate așteptările!
Nu la mult timp după vorbe au urmat, concret, faptele. Venit la Iași în interes personal, George Ogăraru și-a făcut loc în agendă și pentru echipa Doxologia!
Șoc. Firescul încă n-a murit
Așa, ca din senin, un domn de 40+ a făcut trei pași, a ajuns în dreptul soției și a sărutat-o. S-a retras la fel de firesc și a continuat discuția cu ea și cu fiul lor. Fiul era mai înalt cu un cap decât ei – dar încă puști.
Gestul tatălui a fost nu doar firesc, ci probabil și o obișnuință. Soția a răspuns fericită la sărut, iar băiatul n-a schițat niciun semn din acela al tinerei generații, care strâmbă din nas și se rușinează cu babacii…
Secvența la care am asistat a durat câteva secunde
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
