Cu ortodoxia la blogmeet
La inițiativa părintelui Serafim, ieri am participat la o întâlnire altfel. La un blogmeet ortodox! Poate suna ciudat, însă a fost, cu adevărat, foarte fain! Am fost mai puțini bloggeri decât la blogmeet-urile obișnuite, însă acest lucru ne-a permis să vorbim toți cu toți și să punem țara la cale.
Unde se duc like-urile, când se duc?
Exist, ca blogger, de dinaintea like-urilor. Nu eram celebră atunci, nici like-urile nu m-au făcut celebră.
Exist, ca blogger, de pe vremea în care nu cunoșteam prea multe mijloace de promovare pentru postări. De pe vremea în care un feedback îți era dat la scriere printr-un comentariu. Cu câtă emoție primeam un comentariu!4 ani
Se împlinesc astăzi. De când am pus prima piatră la temelia acestui blog.
Sunt 4 ani cu de toate… cu bucurie, cu necaz, cu glume, cu realitate ce depăşeşte imaginaţia. Nu ştiu să spun ce va urma. Ştiu să spun doar că… va urma! Că nu mă las de scris… puţin, mult, prost, bine… aşa cum o fac.
Bloggerii pică în… Groapa cu bere!
Sunt cam obosită. De câteva săptămâni, îmi tot fac planuri cu privire la week-end – poate apuc şi eu să mă odihnesc! Totuşi… cum vara nu dorm :), niciun sfârşit de săptămână din lunile astea nu l-am petrecut în pat.
Aşa că, ar fi culmea să-mi ardă de somn tocmai sâmbătă, când colegii bloggeri au anunţat o nouă întâlnire! Prin urmare, sâmbătă, de la ora 18, mă prezint la blogmeet nr. … 37?! Nu prea pot lipsi când, din toate ieşirile astea, eu nu am zis prezent nici măcar la 7! 🙂
Adio, Şapte pietre! Trăiască pietrele!
Cu strângere de inimă… am dat DELETE la Şapte pietre. La blogul de pe blogspot.
Deşi de pe 28 august 2011 sunt pe domeniu propriu, mă întorceam mereu acolo, în căsuţa mea cea veche, peste care se aşternea praful.
20. Despre promovare în blogosferă
Blog, blogosferă. Sunt noţiuni care au început să capete din ce în ce mai mult sens în mintea omului modern. Blogger. Era considerat, odinioară, un pierde-vară. Acum, în funcţie de seriozitatea cu care se implică în pasiunea lui, poate fi chiar o persoană foarte respectată. Motiv pentru care, nu aş ezita niciodată să îmi promovez o afacere sau anumite produse prin intermediul site-urilor personale, de nişă sau nu.
Bineînţeles, aş avea nişte condiţii, pentru a lucra doar cu bloggeri de valoare şi nu cu bişniţari. În primul rând, blogul în care aş vrea să se regăsească o scriere despre mine, ar trebui să aibă măcar două sute de postări. Proprii. Adică, de copy-paste, de filmuleţe, de bancuri proaste şi alte furăciuni – sunt sătulă. Eu vreau să descopăr, atunci când intru în casa virtuală a cuiva, un stil unic, creativitate, implicare. Apoi, aş pune condiţia ca acel blogger, la care apelez, să fie şi suficient de cunoscut. Degeaba scrie bine, dacă o face doar pentru el. Astfel, aş cere un minim de 1.000 de cititori pe lună.
00. Intru în competiţia SuperBlog 2011
În diferite ocazii, am făcut – pe acest blog – publicitate (de bine sau de rău) unor produse/ oameni/ momente. Aşa cum am crezut că e mai bine. Am avertizat atunci când am simţit că e nevoie şi sper că pe unii i-am ajutat să nu cadă în capcane. Am lăudat atunci când mi-a plăcut ceva şi când produsele/ momentele/oamenii au meritat. Nu am cerut niciodată vreun ban şi nu am acceptat să primesc niciun ban pentru a şterge o postare. Da… am avut parte, în firava mea existenţă de blogger, de nişte propuneri demne de dispreţ…