Un salariu și-un copil – părerea lumii și realitatea noastră
– Am un salariu deloc mare, dar am un loc de muncă unde sunt fericită, care mă împlinește!, spun eu.
– Și copilul dv. ce părere are?!, am fost întrebată cu o greață maximă.
– Cum adică?, am întrebat, la rându-mi, extrem de mirată.
– Adică are nevoi copilul pentru creșterea și dezvoltarea lui! Banii sunt FOARTE importanți!
Am nevoie urgentă de bani – ce (mă) fac?
Am trecut printr-un an destul de ciudat, din punct de vedere financiar. Am trăit bine – și, totuși, la limită. Mereu cu un picior în așteptarea salariului următor. Mereu cu tot felul de socoteli în minte, care să mă ajute – ori să mă forțeze – să mă întind atât cât mi-e plapuma.
În câteva perioade, am reușit să pun ceva bani de-o parte. Dădeam să fiu un pic mândră de mine până când… banii strânși în două luni, de exemplu, dispăreau lejer în două ore. Căci cheltuielile neprevăzute ajung la ordinea zilei fix atunci când ți-e lumea mai dragă! Așa se face că… mai mult am atentat la economii, decât am strâns. Iar când economiile mele se terminau cu totul, următoarea mână se băga în pușculița copilei. Frustrării de a te simți cu portofelul pe buza prăpastiei i-a urmat, mereu, o întrebare:
Pune banii în… pușculița de maximă unică folosință! :)
Primesc acum ceva zile o cerere, de a-mi da adresa – pentru a mi se trimite o… pușculiță. Rațiunea îmi spune: Închide, fată, mail-ul, că ai treabă! 🙂 Oho, iar treaba nu se mai termină niciodată! Cât despre mail-urile pe care le văd și le arunc, uneori chiar înainte de a le deschide, nici nu mai spun…
Deci. La ce să-mi trebuiască mie o cutie împachetată în hârtie de ambalaj, cu o gaură fină în ea, care să-mi pape banii? Ce, eu nu puteam să-mi fac una acasă, dacă voiam?
Eh, dar cum să refuz o… cutie?! Eu, marea pasionată și marea strângătoare de cutii și cutiuțe, cum să refuz ocazia de a mai adăuga încă una în colecție? 🙂 Așa că revin pe mesaj și încep să-l citesc – nu doar așa, pe diagonală, cum făcusem prima dată.
Și pornesc: „Bună! Dețin un lucru făcut în joacă, dar cel mai serios :)”. Hopaaa! Motto-ul acestui blog este „Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase”. Deci, omul care mi-a scris nu doar a făcut rost de o bază de date pe care s-o trimită dintr-un click la toți bloggerii pământului. El a intrat pe Șapte pietre și-a căutat un fir de care să se agațe și prin care să personalizeze mesajul! Asta e o mare bilă albă! Plus gândul la cutie… 🙂
Și-așa mă trezesc eu citind mail-ul până la capăt, și-așa fac click pe link-ul indicat către căsuța pușculițelor menite a ne îmbogăți.
Ferratum la nevoie se cunoaște!
Facem parte dintre acei iubiți ai sorții, care nici nu trebuie să aibă vreo problemă, ca oamenii dragi din jur să le sară în ajutor. E clar că ne simțim bine, ocrotiți și mai mult decât măguliți! Dar, nici nu putem să nu simțim o oarecare jenă, atunci când sprijinul pe care ar urma să îl primim e chiar mai mult decât am avea nevoie. La o primă vedere, pare strigător la cer să refuzăm bani care-și doresc să fie ai noștri :). Însă, înțelept este să nu abuzăm și să nu ne batem joc de munca altora.
Mărul discordiei
– Dă-i, măi, un măr, că ţi-l plătesc eu!
Atât am auzit şi, apoi, am creat contextul. O bătrânică îşi cerea scuze pentru deranj şi pleca, o alta o alunga, iar a treia intervenise în discuţie. M-am uitat la ele. Aproximativ de-o vârstă – dar atât de diferite!
Felii de viaţă…
– Costă 3 lei. Lăsăm aşa… sau renunţăm la o felie?
Am văzut ochii mari ai bătrânului, i-am simţit respiraţia oprită, pentru câteva secunde şi m-a terminat nehotărârea lui…
– Nu… e prea mult! De fapt… lăsaţi aşa…
M-am uitat să văd ce anume a cumpărat.
Pretul unei ore fara de pret
Am primit un mail din ala, ca multe altele, ce se trimit la toata lumea. E atat de real si de dramatic, incat indraznesc sa-i fac copy-paste.
Si mai dramatic este faptul ca noi suntem foooarte departe de castigul a 50 de dolari pe ora si totusi, de multe ori, de voie, de nevoie, munca (sau joaca de-a munca, ori facutul ca muncim) ne acapareaza viata, in defavoarea copiilor si a celor dragi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase