La plimbare cu un dihor
Văzut la țară, în preajma unui coteț, acest animăluț ar fi fost cotonogit – înainte de a apuca să pape vreo găină. Văzut prin oraș, pe stradă și în lesă, același animăluț este arătat cu degetul, pozat, admirat :).
Până la Grădina Zoologică!
Sâmbăta este singura zi din săptămână – fără serviciu. La mine. La George, sâmbăta este una dintre zilele cele mai ocupate. Sâmbăta aceasta, ca prin minune, ne-am trezit amândoi liberi, fericiți, cu o Marie simpatică, numai bună de scos la plimbare. Și-am plecat la plimbare. Ne-am suit în mașină și roțile ne-au purtat spre… Piatra Neamț!
În lumea animalelor
Astăzi, am fost la Iulius Mall. Nu ca să ne foim prin magazine, ci… prin parcare! Mai exact, în cortul expoziției cu vânzare – Animal Park. Apoi, am fost în Carrefour Felicia. Nu ca să facem cumpărături… ci, să vedem alte animăluțe – exotice! Maria a fost foarte veselă – noi la fel! Din cele două locuri, am venit cu poze. Suficiente, cât să vă fac poftă și să vă scot din casă, într-un context mai altfel decât suntem obișnuiți!
Pentru cin’ se simte
Cum fac animalele?!
E destul de amuzant modul în care fac animalele. Copiii se distrează de minune când aud bheeee!, ham-ham!, cucuriguuuu!!!!. Le place întrebarea: cum fac animalele? Şi învaţă repede orice sunet din ăsta ciudat, pe care-l reproduc… după putinţele lor.
Mulţi dintre ei recunosc animalele din cărţi ori dintre jucăriile pe care le au, şi mai puţin din viaţa de zi cu zi. Pentru că e mai greu să ţii o capră, o vacă sau un iepure în apartament. Aşa că… ne cred pe cuvânt pe noi, adulţii, atunci când le spunem miau!, mac-mac! sau i-haaa!!! Cum să nu ne facă mincinoşi, bieţii, când aud, apoi, asta?
Adevăru-i că, şi pe mine mă buşeşte râsul, chiar dacă înţeleg că fiecare animal vorbeşte, într-un fel, limba ţării din care este. Dar, când unele diferenţe între română şi engleză, de exemplu, sunt atât de mari… nu prea mi-e clar. Adică, nu auzim la fel? Cum fac animalele?
Unde e minima asemănare dintre oac-oac şi ribbit-ribit? Ori dintre groh-groh, guiţ-guiţ şi oink-oink-oink?…
Asta-mi aminteşte despre gluma aceea… Cum face cucul în franceză? Avec-avec!
Maria nu e de acord… Când am întrebat-o mai demult cum face cucul, mi-a răspuns: Bau!
Dor de tara
Am fost un copil crescut in fata blocului, care-si ocupa timpul adunand capace si melci, jucand ascunsa si sapte pietre. Spre deosebire de copiii din ziua de astazi, care parca-s mult mai tristi ca noi, eu eram fericita.
Imi lipsea, totusi, ceva. Viata la tara. Singua bunica, din partea mamei, locuia in alt oras, dar tot la bloc. Tata isi are originea in indepartata Oltenie. Acolo, am ajuns de prea putine ori, pentru ca bunicii nu mai traiau, iar drumul era naucitor. Mergeam o zi intreaga, schimbam doua trenuri si o cursa. Nu puteai face jocul asta de cate ori iti venea cheful…Cand l-am cunoscut pe George, am cunoscut si tara. Cu multa retinere din partea lui, care se temea sa ma scoata din puf. Cu multa retinere din partea viitorilor socri (adica, a celorlalti parinti ai mei), care aveau emotii ca le va intra pe poarta o oraseanca, sau ca inainte de oraseanca vor intra un nas pe sus si o spranceana incruntata.POFTITI LA HOTEL!
VAI… NICI AICI NU SCAP DE PAPARAZZI…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
