Aţi dat Lumină lui Dorinel!
Aşa cum am spus în repetate rânduri, campaniile de pe Şapte pietre nu se derulează cu scopul de a face tot/ orice sau peste puterile noastre. Sunt prea mică pentru gânduri din astea – dar, am prieteni buni, care mă pot ajuta să urnesc vise din loc. Astfel, împreună, reuşim să aducem o fărâmă de sprijin, de zâmbet şi de încredere. O fărâmă din marele tot. Faptul că astăzi anunţ finalul în cadrul campaniei Să-i dăm Lumină lui Dorinel! nu înseamnă, deloc, că sfârşitul este aici. O dovedesc alte şi alte acţiuni de pe blog, în care am ţinut aproape de copii aduşi, cândva, sub lumina reflectoarelor. Apoi, conturile mamei, în care puteţi să-l ajutaţi pe Dorinel, rămân deschise. Iar speranţa şi credinţa ne duc până departe, până în ziua în care micuţul ce ni s-a lipit de suflet va putea să vadă chipurile celor dragi ai lui!
Punem, deci, punct. Iar alţii vor începe o nouă propoziţie. În punctul nostru se cuvine să aduc nişte mulţumiri. Sfântului Didim cel Orb, ocrotitor al campaniei şi vouă – OAMENI în fiecare zi!
Sâmbătă cu Icar Tours – pentru Dorinel
Scriu următoarele rânduri cu emoţie şi cu bucurie sinceră. Căci, nu pot fi altfel decât emoţionată şi fericită, atunci când am alături oameni buni, care mă sprijină în nebuniile mele! Încă strig în toate zările, încercând să strâng bani pentru Dorinel. Fiind convinsă că, doar împreună, putem să-i redăm acestui copil vederea şi şansa la o viaţă mai bună! În acest context, deja am adunat câte ceva – din 10 lei, din 30 de lei, din 50 de lei şi mai mult – după posibilităţile fiecăruia. Mulţumesc din suflet!
Lupta continuă. Şi, în această luptă au spus prezent prietenii de la Icar Tours, care au decis să facă mai mult decât a cumpăra spaţiu pe Şapte pietre! La iniţiativa domnului Florin Bărhalescu, ziua de sâmbătă, 3 august, va fi una specială. Atunci, Victoria Epurean şi Luminiţa Pistol ne vor fi ghizi, în două tururi pietonale – gratuite şi umanitare!
Să-i dăm Lumină lui Dorinel!
!!! Citeşte mai departe şi alătură-te campaniei! Un singur leu de la tine poate însemna redarea vederii pentru Dorinel!!!
Ziua copilului-fluture!
Astăzi este Buna Vestire. O zi de mare însemnătate pentru creştinii ortodocşi!
Astăzi este şi ziua Alexandrei-Denisa, copilul-fluture! Copilul care ne-a muiat definitiv şi irecuperabil inimile!
Alexandra-Denisa a împlinit 4 ani! Şi, în dar de la noi toţi, a primit încă o pagină de poveste în cotidianul Evenimentul Regional al Moldovei!
Călin a primit Viață!
Aseară, am participat la evenimentul organizat special pentru Călin. Am încercat, fiecare în felul nostru, să oferim Timp și Viață unui copil. Eu eram acolo, în calitate de blogger. Eram și un pic reporter – gândindu-mă la toate cazurile sociale despre care am scris și în care m-am implicat. Nu în ultimul rând, am fost acolo, cu suflet de mamă. O febră 40 și un drum la spital, în toiul nopții – sunt experiențe prin care fiecare a trecut cu pruncul său și, care ne cutremură. Totuși, astea par mizilicuri, în fața adevăratelor tragedii.
Timp și Viață pentru Călin
Pe Călin îl ştiu dintotdeauna. Îl ştiu din campaniile realizate în presă. Apoi, am scris şi eu despre el. Călin mă priveşte, mereu, din pozele lipite pe cutiuţele de donaţii – montate în farmaciile pe care le frecventez.
Pe Călin îl ştiu dintotdeaua. Bolnăvior. Şi, luptător! Călin are 6 ani.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, o perioadă nesfârşită de chin. De durere. De suferinţă.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, credinţă! Credinţa faptului că micuţul Călin iubeşte Viaţa – iar Viaţa îl iubeşte pe Călin!
Campania trece, prietenia rămâne
Am o bucurie enormă, atunci când pornesc o campanie și când observ că lumea-i bună! Bucuria devine împlinire, când încep să fac bilanțul. Iar împlinirea se transformă în emoție mai mare decât aș putea exprima în cuvinte – atunci când faptele bune trec granița unei acțiuni pornite în punctul A și încheiate în punctul B.
Despre Alexandra-Denisa, copilul-fluture, am scris în luna mai. Atunci, am pornit cu un gând minim, acela de a strânge 600 de lei. Atâte de multe s-au strâns și atâtea cumpărături am putut să fac, încât nu încetez nici acum să mă minunez. Fluturașul și familia dragului copil au devenit parte din mine. Și, nu doar din mine. Mai mulți prieteni și-au făcut, bieții, de atunci – ei, obișnuiți doar să fie arătați cu degetul! Țin, în continuare, legătura cu ei și lupt, din umbră, pentru un dram de viitor al Alexandrei. Nu știu cum va fi dar, cât stă și în puterea noastră să fie bine, avem de luptat!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
