Biserică privată pe moşia unui mitropolit fantomă
După ce a ieşit de sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Române şi a fost caterisit, Mihail Claudiu Vasilache şi-a făcut biserică privată în curte. Deşi a fost acuzat de nesupunere şi de practici vrăjitoreşti, oamenii continuă să calce pragul clădirii în care slujeşte. Astfel, o aşa-zisă anexă gospodărească din apropierea Romanului funcţionează ca lăcaş de cult şi adună în jurul său credincioşii creduli. Din nimic, „părintele” şi juristul Vasilache a ajuns astăzi arhiepiscop şi mitropolit al Moldovlahiei, în cadrul unei formaţiuni scindate din Biserica Ortodoxă a Ucrainei.
Cine este Mihail Claudiu Vasilache
Atunci când îşi asumă preoţia, un tânăr ortodox ar trebui să îşi asume toate câte decurg din aceasta. Ar trebui să fie blând şi smerit, apropiat de enoriaşii săi, bărbat al unei singure femei, supus şi ascultător în faţa superiorilor. Se spune, însă, că şi preoţii sunt oameni şi se mai abat, uneori, de la norme. În ciuda abaterilor, marea majoritate păstrează, totuşi, o cale – în timp ce alţii preferă să sară gardul şi să se declare liberi.
În 15 ani de slujire preoţească în sânul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Mihail Claudiu Vasilache s-a căsătorit şi a divorţat de două ori, a fost acuzat de nesupunere şi de practici vrăjitoreşti. Toate au dus, într-un final, la o decizie clară a reprezentanţilor Episcopiei Romanului şi Bacăului. În 2006, Consistoriul eparhial, echivalent al Tribunalului laic, a decis caterisirea lui Vasilache. Astfel, acestuia i s-a luat dreptul de a mai sluji sau de a mai purta însemnele preoţeşti.
Muzica – mai aproape de suflet!
Peste 35 de coruri din România și din Republica Moldova, dar și din Ucraina, Bulgaria, Guineea Ecuatorială vor transforma Iașul, săptămâna aceasta, într-o adevărată scenă a muzicii religioase, folclorice și culte. Festivalul – Concurs Coral Inernațional pentru Tineret „Gavriil Musicescu” înseamnă o idee mai mult decât îndrăzneață și, spun de pe acum – reușită!
Patru ani și-o Clopoțica
De la tortul de anul trecut, cu Minnie, Maria-Paula a stabilit: Data viitoare o vreau pe Clopoțica! Și-au trecut zile, săptămâni și luni cât n-a mai deschis subiectul, până ce a aflat că vine, din nou, ziua ei. Știi ce vreau, nu-i așa? Tort cu Clopoțica!
M-a uimit cu ținerea ei de minte și stabilitatea, deși am convins-o că, fie cine-o fi pe tortul ei, va provoca o la fel de mare bucurie. Dar, ce nu facem noi pentru o bucurie întreagă și o dorință complet respectată? 🙂 Prin urmare, Clopo să fie!
Scoate-ți ochii din foaie!
În viața de zi cu zi și, mai ales, în cea muncitorească, am avut ocazia să stau față în față cu mulți premianți. Olimpici, așa cum eu n-am fost vreodată – cu rezultate pe care nu am reușit să le ating, pe care nici nu știu zău dacă mi le-am dorit, dar pe care sincer, le respect!
Nu e ușor să renunți la atâtea pentru o pasiune. Pentru o simplă disciplină școlară – în mintea unora – care pentru tine, cel puțin la acel moment, înseamnă totul. În acest context, nu pot să nu mă enervez când văd că șeful de promoție, olimpicul olimpicilor, premianta premianților, reprezentantul din Consiliul Elevilor și multe alte specimene de elită se afișează în fața publicului, cu ochii lipiți într-o hârtie.
Adevăratul imn al românilor
Versurile astea, de la Radu Gyr, îmi răsună în minte de ceva timp. Însă, tot am amânat publicarea lor aici. Aşteptam ceva. Poate că aşteptam ziua de astăzi. Duminica aceasta, specială. Duminica în care sunt pomeniţi Sfinţii Români!
Versurile sunt de ascultat. Şi de trăit!
Reclamă la blog pe spatele copilului
Am fost la unul dintre multele și fainele ateliere pe care le organizează teacher Oana Jalbă. Eram anunțați să ne înarmăm cu tricouri și chef de desenat – că acuarelele și cariocile speciale pentru materiale textile ne așteptau! În primă fază am zis că iau tricou și pentru mine, nu doar pentru Maria. Apoi am renunțat la idee. Nu știam câtă nevoie va avea copila de ajutor, nici cât de colorată va ieși ea din toată povestea asta! 🙂
Dacă aveam tricoul, ghici ce-aș fi scris pe el! 🙂 Maria, pe bluza ei, a vrut un fluture. I-am respectat, logic, dorința. Totuși, la final, nu m-am putut abține să n-o întreb, timid: Mă lași să scriu și eu pe spate? Când a auzit despre ce-i vorba, a primit propunerea cu zâmbetul pe buze și a adăugat promisiunea: Iar eu o să-ți desenez șapte floricele!
Absolventă de grupa mică
Preșcolera studentă mă face să mă întreb, zi de zi, pe unde zboară timpul! Preșcolera studentă este proaspăt absolventă de grupa mică! S-a dus un semestru, s-a dus al doilea și, uite c-a venit vacanța! O vacanță destul de lungă și cu multe necunoscute pentru ea – cu doruri, cu întâlniri întâmplătoare cu anumiți colegi, prin parc, cu planuri de plecări prin lume și cu vise multe.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
