• România,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Traseul unei ciudate bisericoase

    / 1 martie 2015

    Am avut o copilărie alături de părinți care au știut să-mi fie PĂRINȚI și, deopotrivă, PRIETENI. Am avut mereu icoane în casă, am știut să-mi fac o cruce și să mai trec pe la biserică, să aprind o lumânare. Am învățat să-mi pomenesc bunicii și alte rude dragi. Cam atât. O fi mult, o fi puțin?

    De botezat, am fost botezată acasă. De un părinte mai… amețit. De aceea, de multe ori, singura explicație pentru firea și nebunelile mele se reduce la motivul: las-o, că-i smuncită din botez!

    Copilăria mea, alături de părinți crescuți în perioada comunistă, tineri forțați, în repetate rânduri, să ocolească biserica, înseamnă, probabil idealul pentru alții – din ziua de astăzi.

  • Hopa tropa prin oraş,  Umanitar

    Din inimă, pentru inimi speciale

    / 11 februarie 2015

    Hai, salut! Cum mai stați cu faptele bune? Dar cu distracția? Nu vreți să le combinați, la Iași, în cadrul unui spectacol caritabil?
    Eu tocmai am aflat că Tierra Sin Pan pregătește un spectacol-emisiune, cu momente de muzică, dans, pictură și transmisiuni live de la și către Spitalul de copii „Sfânta Maria”, secția de cardiologie. Pentru copiii cu inimă specială, noi putem lua parte la o seară specială joi, 12 februarie, la Casa de Cultură a Studenților. De la ora 18.00, cu un bilet de numai 35 de lei vom putea îndulci șederea în spital a micuților.

  • Din online,  Vorbe de duh

    În ce cană îmi beau azi cafeaua?

    / 2 februarie 2015

    Cred că a devenit o întrebare chinuitoare în mintea unora dintre utilizatorii de Facebook. Un chin plăcut, bineînţeles – la care se supun, în fiecare dimineaţă. Pentru că, în fiecare dimineaţă, mă trezec cu urări de bine şi mă înec în cafele aburinde. Virtual, logic!
    Şi-am stat eu şi-am observat… cana de azi nu prea este aceeaşi cu aia de ieri – nici cu aceea de mâine. Pe bune? E un soi de prezentare a modei cu ceşti şi căni de cafea?

  • Explicaţiuni,  Pentru suflet

    Sfinții Trei Ierarhi – împreună

    / 30 ianuarie 2015

    Deşi Sfinții Trei Ierarhi au, fiecare, o zi a lor, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) şi Sfântul Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriţi astăzi, împreună.

    Acum aproape o mie de ani, au apărut dispute între creştini, care nu ştiau în ce ordine a importanţei să-i situeze pe cei trei sfinţi. Atunci, Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat episcopului Ioan al Evhaitelor unul câte unul, după care câte trei împreună, aievea, iar nu în vis:

  • Bucurii,  Pentru suflet

    Lumina lui Iosif cel sfânt și milostiv

    / 26 ianuarie 2015

    UPDATE!!!

    Această postare este din 2015, de dinaintea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – care a avut loc în 2018. Mi-e tare drag momentul amintit. La Catedrala din Iași era încă șantier – iar noi participam la pomenirea „omului” Iosif, rugându-ne pentru sufletul lui. Din 2018, ne rugăm Sfântului Iosif să mijlocească pentru noi în fața lui Dumnezeu.

    ***

    Am povestit eu pe aici, pe blog, în repetate rânduri despre mitropolitul Iosif Naniescu. Despre dragul pe care-l am pentru el și despre bucuriile pe care mi le aduce, pic cu pic, în viață.

    Azi se împlinesc 113 ani de la trecerea lui la Domnul și, sub pretextul interesului de serviciu, am mers la slujba de pomenire – în interes cât se poate de personal! 🙂

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte,  Vorbe de duh

    A fi sau a nu fi Charlie

    / 9 ianuarie 2015

    Când unul mă înjură de mamă, îmi vine să-i sparg capul. Mă opresc, însă… pentru că-mi dau seama că nu are rost să-mi pun mintea cu el. Îmi dau seama… vorba vine. În realitate, mama mea cea înjurată m-a educat cam mult. În completare, credința mă învață să întorc și celălalt obraz. Nu pot face asta mereu. Totuși, în sufletul meu, furia îmi este frânată. Spun „Doamne, iartă-l!” și merg mai departe.
    Mi-a fost înjurată mama! Dar nu pot, la schimb, s-o înjur și eu pe-a lui! N-aș fi decât o copie a celui ce m-a jignit. Vreau să fiu asta? Nu! Totuși, aș putea, foarte bine, să-l omor pe cel ce-a îndrăznit să se lege de mama. Eu m-aș transforma într-un criminal și toți ai mei ar fi blamați din cauza mea. El ar fi un biet trecător, ucis de-o nebună. Ori un ghinionist. Ori un martir… Însă, și-ar merita, pe bune, titlul de martir?!
    Citesc tot ceea ce roiește pe net în ultimele două zile și mă minunez – atât de cei care sunt, cât și de cei care nu sunt Charlie.