O fotografie și-o mie de gânduri
Câți dintre noi nu suntem ok din punct de vedere fizic, dar de o mie de ori mai ciungi, mai betegi, mai triști, mai fără speranță? Infirmitatea vine din suflet, din necredință, din lipsa zâmbetului, din răul în care ne complacem, din mila față de noi înșine, pe care singuri ne-o provocăm și de care singuri ne scârbim!…
Ziua lui, ziua blogului :)
A scrie pe apă nu-i ușor. A scrie în calea apei e mai ușor, dar destul de riscant. Operațiunea se repetă fără număr, până ce iese rezultatul dorit :).
A scrie în jurnalul personal e fain și intim. A scrie în virtual înseamnă a-ți deschide anumite porți și a lăsa pe unii și pe alții să intre. Nu știi cine va poposi pe la tine, pentru cât timp, dacă te va îndrăgi, dacă te va respecta ori dacă te va înjura. Nici nu știi să-ți asumi asta pe la începuturi, când îți faci un blog doar așa, ca să vezi și tu care-i faza.
Pe la începuturi… pentru mine a însemnat 23 iulie 2008. Astăzi, cele Șapte pietre au împlinit 7 ani! Mulți? Puțini? Cine știe? 🙂 Un singur lucru e clar! De șapte ori câte șapte mă bucur de el și de voi toți, pe care v-am cunoscut prin intermediul lui!
La cei șapte ani de Șapte pietre, vouă vă spun La mulți ani! Și vă mulțumesc
De ziua unui OM care a schimbat Iașul
Nu putem să lăsăm o urmă in istorie, o dâră de lumină, dacă ceva nu s-a schimbat în viața nostră. Schimbăm societatea construită în jurul nostru, în măsura în care lumina candelei din sufletul nostru pâlpâie… Vom spune că sunt povești, pentru că în societatea contemporană, atunci când eu am o problemă, problema este doar a mea…
A existat, însă, un OM în istoria capitalei Moldovei, pentru care problemele orașului, ale năpăstuiților de soartă, ale clerului, ale tinerilor școlari și studenți au devenit nu problemele, ci provocările sale!
Hidratare și-o surpriză mare
Am ajuns acasă destul de târziu. Am fost întâmpinată, de la ușă, cu vești: Mami, mami, ai primit un cadou! Mă gândeam la un desen făcut de Maria, la floarea pe care știam că o cumpărase cu buna din piață sau la un viitor pup uriaș, condimentat cu o îmbrățișare din aia de dragoste, care să scoată gălbenușul din mine :). Le-am primit pe toate astea, și ceva în plus!
Căci, Maria s-a înfățișat urgent cu o cutie destul de măruță și cu un zâmbet curios pe chip. Hei! Chiar primisem un cadou din exterior! 🙂
Sfântul din desenele animate
Nu rar mi-a fost dat să întâlnesc câte un copil care, lovindu-se cu palma peste frunte, să exclame: Sfinte Sisoe! Se pare că expresia asta, preluată cel mai adesea din desenele animate, este una pe placul micuților. Mai mult în semn de amuzament, însă – căci prea puțini dintre noi știu că în calendar chiar există Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare!
Ziua lui de prăznuire este astăzi, pe 6 iulie. Mai multe despre acest sfânt puteți afla de aici. Eu, însă, am să mă limitez la o singură vorbă a sfântului, care ar trebui să ne dea curaj și putere nouă, tuturor:
Lupta nesfârșită a unei mame. Luptăm și noi alături de ea?
În ultima perioadă n-am mai organizat campanii. Cel puțin, nu atât de publice. Însă, bucuria este că, în toate câte-am încercat să fac în cerc restrâns, lumea a fost mai mult decât prezentă și fericită să ajute. Vă mulțumesc tuturor!
Unul dintre oamenii care, atunci când află de necazul cuiva, sare mereu în ajutor este Carmen Ghercă. Mulți dintre voi o cunoașteți pe ea și, cunoscând inclusiv contextul, știți că e un om suficient de ocupat și de cu multe griji. (Fiul său cel mare, Robert, are autism, și pentru el a început să lupte pentru mai mulți copii cu autism, fiind președintele filialei ieșene a Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România – ANCAAR.) Te-ai aștepta, astfel, să se înduioșeze de necazurile celor din jur, dar să nu mai aibă vreme, dispoziție, resurse financiare și pentru alții. Eronat!, după cum spuneam – căci Carmen Ghercă n-a ratat nicio campanie de pe blog și nicio campanie în care m-am implicat chiar și așa, mai din umbră.
De aceea, atunci când ea însăși mi-a prezentat un caz grav și trist, am spus pe loc că voi scrie despre el și voi încerca, pe cât îmi stă în putere, să-l fac public.
Suntem bine, mulțumesc! :)
Am cam dispărut, așa-i? Și-am făcut atât de multe în perioada asta, c-aș umple câteva pagini de blog să povestesc. Nu știu dacă o voi face vreodată :). Important e că suntem bine, sănătoși, voioși! Ba, de când a trecut luna, am mai și crescut un picuț :).
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
