Calitățile mele – cele mai mari defecte
Dacă ar fi să mai completez într-un oracol, la întrebarea „care sunt calitățile tale?” aș scrie: sunt sociabilă, comunicativă, zâmbitoare. La pagina următoare, când aș fi întrebată despre defecte, le-aș enumera pe aceleași.
Ideea e că vorbesc mult și nu gândesc la fel de mult. Da, sună prost. În realitate, la mine ce-i în gușă găsești și în căpușă. Îmi pun sufletul pe tavă și, într-o sinceritate stupidă, spun exact ceea ce simt. Încerc să nu jignesc ci, din contra, să veselesc pe cel ce-mi stă înainte și, dacă pot, să ajut. N-am nicio pretenție să reușesc să fac asta mereu… dar n-am nici capacitatea de a-mi interpreta și reinterpreta și analiza vorbele –
Icoana Maicii Domnului de la Catedrala Mitropolitană din Iași
Foto: Oana Nechifor/ Icoana Maicii Domnului de la Catedrala Mitropolitană O icoană tare dragă mie. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din Catedrala Mitropolitană din Iași. E cunoscută drept „Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola”, căci acolo a fost așezată ea pentru prima dată… Acolo a plâns mult și vizibil, cutremurând pe cei care veneau să vadă minunea.
Lacrimile Maicii Domnului probabil că nu se opresc niciodată… dar nici lacrimile multora dintre credincioșii care vin să se închine la Mitropolie nu-și mai pun frâu,
Mica Unire prin ochi de Maria :)
Mica Unire a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unirea Moldovei cu Țara Românească.
Pentru Maria, cam așa arată ziua de 24 ianuarie:
Pune banii în… pușculița de maximă unică folosință! :)
Primesc acum ceva zile o cerere, de a-mi da adresa – pentru a mi se trimite o… pușculiță. Rațiunea îmi spune: Închide, fată, mail-ul, că ai treabă! 🙂 Oho, iar treaba nu se mai termină niciodată! Cât despre mail-urile pe care le văd și le arunc, uneori chiar înainte de a le deschide, nici nu mai spun…
Deci. La ce să-mi trebuiască mie o cutie împachetată în hârtie de ambalaj, cu o gaură fină în ea, care să-mi pape banii? Ce, eu nu puteam să-mi fac una acasă, dacă voiam?
Eh, dar cum să refuz o… cutie?! Eu, marea pasionată și marea strângătoare de cutii și cutiuțe, cum să refuz ocazia de a mai adăuga încă una în colecție? 🙂 Așa că revin pe mesaj și încep să-l citesc – nu doar așa, pe diagonală, cum făcusem prima dată.
Și pornesc: „Bună! Dețin un lucru făcut în joacă, dar cel mai serios :)”. Hopaaa! Motto-ul acestui blog este „Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase”. Deci, omul care mi-a scris nu doar a făcut rost de o bază de date pe care s-o trimită dintr-un click la toți bloggerii pământului. El a intrat pe Șapte pietre și-a căutat un fir de care să se agațe și prin care să personalizeze mesajul! Asta e o mare bilă albă! Plus gândul la cutie… 🙂
Și-așa mă trezesc eu citind mail-ul până la capăt, și-așa fac click pe link-ul indicat către căsuța pușculițelor menite a ne îmbogăți.
Să lungim lista cu superstiții!
Ca la fiecare început de an, chiloții roșii, banii din sutien, pupatul sub vâsc și multe alte asemenea superstiții camuflate în tradiții au încercat să-mi strice buna dispoziție. Pe oriunde mă întorc și pe oriunde mă răsucesc, cineva tot se găsește să-mi dea rețeta. Rețeta pentru un an perfect! Sau, din contra, îmi prezice numai dezastre – în funcție de acțiunile pe care le întreprind. După câteva mirări și câțiva nervi, am tras pe nas niște haz de necaz și-am început să creez, la rându-mi, stupizenii noi. Cine știe, poate are cineva nevoie de mai multe opreliști în mișcarea lui liniștită prin viață!
* Să nu-ți încarci niciodată telefonul în prima zi a anului. Altfel, în mai puțin de trei luni, nu vei mai putea să suni pe nimeni de pe el, iar conexiunea la internet va fi varză!
* Să nu lipsești de pe Facebook pe 1 ianuarie, ca să nu riști să stai în umbra virtuală un an întreg!
* Să tag-uiești de 70 de ori câte șapte din prietenii tăi și să le faci urări spumante și pline de artificii.
Ați oferit Globuri cu suflet pentru David-Gabriel, băiețelul din glob!
Ceva peste 8.700 de lei și promisiunea a încă 50 de ore de terapie pe lună, timp de 12 luni, deci alți 12.000 de lei, care se vor acorda în tranșe lunare. Adică, în banii ăia vechi și în care ne exprimăm încă – mai liber și mai pompos – vorbim despre mai mult de 200 de milioane de lei pentru terapiile și pentru sănătatea lui David-Gabriel, bănuți adunați în jurul campaniei Globuri cu suflet. Slavă Domnului pentru toate!
Pentru bani – dar, mai mult decât atât, pentru prieteni vechi și prieteni noi, pentru oamenii pe care-i cunosc și pe care nu-i cunosc și care au, cu toții, un numitor comun: pur și simplu, le pasă!
Ca de obicei, mulțumirile sunt doar așa, în mare. Niciodată nu vor acoperi cum se cuvine bucuria mea și a părinților lui David-Gabriel. Sunt, totuși, necesare!
Și-o să încep fix în ordinea pe care o am pe lista pe care mi-am făcut notițele, de fiecare dată când am adăugat un ban în campanie.
Bucurie într-o cutie – prietenii, familia și Crăciunul
E greu spre imposibil să nu ne gândim că numai mâine nu-i poimâine, și bate Crăciunul la ușă. Atmosfera asta e una… deosebită – veselă, cu planuri, cu apropiere de Doamne-Doamne și cu un mini-haos în alegerea darurilor pentru cei dragi.
Nu vorbesc aici despre obligații sau despre cadouri luate în fugă doar așa, ca să fie. C-ar exclude „dragul” din ecuație și nu m-ar interesa. Vorbesc despre alegeri care, chiar dacă se fac pe ultima sută de metri, sunt din suflet, pentru suflet.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
