Hai la vânătoarea de cărți FILIT! Descoperă „Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat”
UPDATE: Cartea a fost găsită! Felicitări, Alice! 🙂
***
FILIT! Apropierea de începutul lunii octombrie înseamnă, de cinci ani încoace, FILIT! Festivalul Internațional de Literatură și Traducere! O bogăție și o bucurie pentru Iași. O șansă fantastică pentru fiecare de a ne întâlni cu… oameni și cărți! De a vedea cum numele de pe o copertă capătă chip! De a asculta glasul celor care ne scriu și ne cheamă în poveștile lor!
Peste 300 de scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri și jurnaliști culturali din țară și din străinătate se vor afla, între 4 și 8 octombrie, la Iași. Sunt încântată peste măsură și aștept cu emoție fiecare moment din cadrul programului FILIT. Așa a fost în fiecare an. Acum, însă, e și mai și! Căci anul acesta sunt blogger acreditat FILIT! Alături de alți 14 colegi bloggeri, voi transmite atmosfera și bucuria FILIT prin articole, fotografii, informații din culise și povești de suflet! Nu va fi ușor, dar va fi antrenant și, cu siguranță, onorant!
Noi, cei 15, am pornit deja într-o aventură și vă provocăm și pe voi, cititorii, să vă antrenați pentru FILIT! Căci în Iași a început… vânătoarea! O vânătoare de cărți! Cea mai pașnică și mai veselă vânătoare – pentru că un lucru e sigur:
Sunt și vreau să rămân un supererou pentru copilul meu!
Eu știu deja că-s un supererou pentru copila mea! N-are rost să mă ascund pe după deget și să mimez o falsă modestie. Are rost, însă, ca și eu și noi toți, părinții, să înțelegem că suntem supereroi pentru copiii noștri. Și așa, conștientizând realitatea, să ne dăm seama de uriașa responsabilitate pe care (ar trebui să) o avem.
Deci știu deja că-s un supererou pentru copila mea – dar asta nu m-a împiedicat să accept cu bucurie invitația la seminarul de parenting pentru copii fericiți și părinți liniștiți: „Cum să devii supererou pentru copilul tău”.
Învățământul „de renume” din România – și miniștrii spun lucruri trăsnite…
Sunt un om care și-a ros câțiva ani cămășile-n coate pe băncile școlilor. Nu-s prea învățată, nici… needucată. Sunt un om care-a și umblat ceva timp prin instituții de învățământ – de toate categoriile. Unele de elită, altele de plâns, unele cu elevi geniali și norocoși, altele cu elevi geniali și sacrificați, unele cu bănci goale, în așteptarea unor copii ce nu mai veneau, altele cu elevi claie peste grămadă. Unele cu fițoși, altele cu sărăcie lucie, unele cu prafuri albe prin băi, altele doar cu aurolac, unele cu aer condiționat și aere multe, altele cu bude prin fundul curții, unele cu încruntați, altele cu fețișoare curioase și zâmbitoare.
Am avut onoarea și deopotrivă oroarea să cunosc destui miniștri ai Educației. Era și greu să nu, având în vedere „stabilitatea” funcțiilor de conducere – funcții care se schimbă după culori și după „deranjamente”, nicidecum după vreo performanță a cuiva… Pe ministrul de astăzi l-am cunoscut, însă, în alte straie. Pe vremea mea, maică!, venea la Iași ca să pledeze în liderul de sindicat model, apărătorul colegilor săi și-al învățământului românesc. Un lider ce scotea cadrele didactice în stradă pentru apărarea demnității, salariului, bucuriei, speranței într-un viitor în care educația contează.
Țac, pac!, valorile au căzut atunci când funcția a crescut. Și dacă nu m-am supărat pe manualul de sport, și dacă n-am râs de incredibilul număr al „i”-lor din „copii” și „copiii”… am simțit o durere cumplită atunci când am aflat cea mai recentă grozăvie – aceea de a se lua în calcul ca profesorii din școlile de renume să fie plătiți mai bine decât frații lor mai săraci în… renume!
Mesaj pentru copila mea, la începutul clasei întâi
Câteodată stau și mă întreb: nu-i a mea, a mea e oare?! Astăzi am fost atât de preocupată s-o pozez pe ea și pe colegii ei, pe doamna și pe toți părinții… azi am fost atât de preocupată să mă bucur și să mă încarc de toate energiile primului drum spre școală/ primei întâlniri cu prietenii în uniformă/ primei zile din clasa întâi… încât târziu am realizat că nu am făcut nicio fotografie împreună cu fiica mea – nici măcar un amărât de selfie.
Nu m-am întristat peste măsură. Mă uit în oglindă și-mi trece de mine! 🙂 Dar de ea, de ea n-am să mă satur niciodată!
Un an nou cu bine, bucuria mea! Să fii veselă și sănătoasă, curioasă și isteață, iubitoare de povești și de viață trăită frumos, cu liniște în suflețel! Anii de școală, precum vacanțele – vin și se duc.
Când presa tace…
Când presa tace, nu-i a bună. Pentru ea – presa cea faină și obiectivă! Când presa tace și unii jurnaliști își rod unghiile pe la colțuri – c-ar vrea să vorbească, dar nu pot, iar nu-i a bună! Deși îmi pare rău pentru aceștia, totuși, când presa tace, eu mă bucur!
Că oricât ar tăcea presa, sunetul unor evenimente e puternic. Și se aude cu ecou. Și vine. Și revine. Și se stinge greu. Și lumea începe să afle. Apoi, lumea începe să-și pună întrebări. Dar presa? Unde e presa?
Presa-i aici!? Presa-i aici! Are grijă de X
Îmi duc Măria-n vie – copilărie pe coclauri și bucurie în familie
Pe 8 septembrie, în ziua Nașterii Maicii Domnului, se dă și startul Festivalului „La Vie”. De la ora 16.00, la Crama Gramma din Bârnova, Iași, oamenii faini de la Oddity Events ne promit o mulțime de surprize!
Sunt bucurii din acelea care încântă, cumulat, toate simțurile – și-s variate și delicioase, la fel ca vinurile Gramma. Știind vinurile – pe care, în calitate de șofer la cea mai recentă vizită pe la cramă doar le-am… mirosit! 🙂 – sunt convinsă că evenimentul care durează ca-n povești, trei zile, va fi pe măsura așteptărilor!
Ceea ce mă încântă e faptul că festivalul nu e făcut pentru cei care nu se mai opresc din… degustat, ci e pentru familii, pentru adulți și pentru copii, în egală măsură.
Întrebările din domeniul resurselor umane își găsesc răspuns la HR Summit Iași
* Cum identificăm corect principalele surse de motivație pentru angajați? * Cum creștem oameni care să ocupe poziții de management? * Cum recrutăm angajații potriviți și mai ales, cum îi reținem în organizații pe o perioadă îndelungată? Sunt întrebări de când lumea și pământul la care putem primi cu ușurință ochi dați peste cap sau un ridicat inocent din umeri. Că dacă tot omul ar ști răspunsurile… am trăi într-o lume ideală, cu angajatori și cu angajați ideali!
De cele mai multe ori, întrebările aparent simple au nevoie de super eroi care să ne ajute să găsim răspunsurile. Din păcate, super eroii nu se găsesc pe toate drumurile. Din fericire,