• Explicaţiuni,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Sfintele moaște – o explicație în ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

    / 27 octombrie 2018

    Astăzi, de ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor, am ales un fragment din cadrul predicii pe care a ținut-o, în 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Un fragment în care vorbește despre sfințenie și sfintele moaște, ca semn al lucrării Duhului Sfânt în firea umană.

    Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor - sfintele moaște
    Foto: Oana Nechifor/ doxologia.ro

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Doar eu – incompletă și imperfectă

    / 23 octombrie 2018

    Am de unele, pentru că nu am altele. Fac unele, pentru că nu fac altele. Nimic nu e total, complet, ideal. Eu nu sunt nici pe departe perfectă. Așa că, atunci când unii se minunează de cât de faină aș fi, eu mai cu foc râd și explic că nimic nu sunt, nimic nu fac, nimic nu am. Sunt incompletă și imperfectă!

    Anda Elena Pintilie - incompleta si imperfecta
    Foto: Andrei Prian

    Eu sunt, în mare, fericită, pentru că nu-mi trebuie multe și pentru că nu aștept să-mi creeze alții fericiri. Eu sunt, în mare, mulțumită cu ceea ce am pentru că, de fapt, nimic material nu prea am… În ceea ce privește oamenii, îi am nemeritat de mult și de frumos pe câțiva. Pe cei care încă mă iubesc, mă suportă, mă cuprind în viața și în brațele lor. Am și pierdut oameni din echipă. Și-am suferit. Mult! Și, totuși, am dat drumul… Nimeni nu trebuie să fie cu forța lângă mine.

    Să mă dau cine nu sunt? Nu! Mi-s suficientă „eu”…

    Eu sunt, în mare, mulțumită, pentru că niciodată, niciun gol din suflet și nici din stomac nu au rămas neumplute. Atunci când n-am mai avut, atunci am primit. Atunci când n-am mai putut, atunci mi-a venit ajutor. Atunci când am fost la pământ, atunci am fost ridicată mai sus. Am primit ajutor concret, simțit, minunat! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

    Mi s-ar părea obositor să mă dau cine nu sunt și să mă clădesc pentru alții, pe false temelii și pe orgolii ce mereu au nevoie de hrană. Nu sunt și nu-mi doresc să cresc așa.

    Eu sunt ok cu viața mea în care n-am de toate. Eu sunt ok în viața mea incompletă și imperfectă. Eu sunt ok în colțul meu din care nu mă văd nici faină, nici minunată, nici de neînlocuit. Sunt doar o Anda Elena. Și asta îmi e de ajuns.

  • OAMENI - în fiecare zi,  Umanitar

    Călin-Mihai are zece luni și-un pic. Să-i dăruim o viață întreagă!

    / 15 octombrie 2018

    UPDATE

    Pe 17 mai 2019, Călin-Mihai a plecat în brațele lui Doamne-Doamne. Nu a trăit mult – dar multe ne-a învățat! Prin zâmbetul lui, prin curajul lui, prin puterea lui de a îndura suferințele și de a iubi! Drum lin, Mihai-Călin! Domnul să-i mângâie pe cei dragi ai tăi, iar tu să te rogi mereu pentru ei de acolo, de Sus!

    ***

    De multe ori reușim să nu trecem nepăsători pe lângă durerea celor din jur. E de bine. Luptăm pentru ei și suferim alături de ei… Iar dacă durerea noastră e mare… și nu-i decât o frântură…trebuie să fie îngrozitor să simți necazul pe propria piele! Și tot îngrozitor e gândul că am putea și noi să fim, cândva, în locul celor ce astăzi nu au timp să plângă, pentru că trebuie să fie puternici.

    În vară ne-a marcat pe toți aflarea veștii că Dominic este bolnav și că părinții lui au nevoie de o sumă uriașă de bani pentru a începe tratamentul. Dar Dumnezeu lucrează prin oameni și minunile chiar există! Așa că n-am putut decât să muncim împreună, să donăm fiecare câte un strop de speranță – și să ne bucurăm când, în foarte scurt timp, s-a strâns o parte importantă din bani, iar Dominic a și început tratamentul. (Nu uitați cazul și vă rog să-i rămâneți aproape voinicului, căci lupta lui continuă!)

    Printre oamenii impresionați de suferința lui Dominic au fost și părinții a doi copilași minunați. Și sănătoși. Alexandra și Dragoș au luptat atunci pentru strângerea de fonduri, fără să-și imagineze diagnosticul pe care urmau să-l primească acum câteva zile pentru mezinul lor… Fără să-și imagineze că vor simți și ei durerea unui părinte care află că are nevoie tot de… măcar 200.000 de euro pentru viața pruncului lor!

    Calin-Mihai Chihaia

    Călin-Mihai are 10 luni și jumătate și-un diagnostic dur: Neuroblastom de Gradul 4, cancer la glanda suprarenală.

  • Pentru minte,  Vorbe de duh

    Votul din rană – dureri în umbra unui referendum

    / 8 octombrie 2018

    Sunt o divorțată. N-ar trebui să vorbesc eu, prima care am participat la boicotarea familiei mele și cea mai mare dintre păcătoși. Eu, care L-am răstignit de atâtea ori pe Hristos… Și totuși, mereu mă întorc la picioarele Lui. Cad des. Și tot des – cădere după cădere, mă chinui să mă ridic. De aceea, îndrăznesc să spun despre mine că sunt și că mă simt fericită. Sunt o păcătoasă fericită. Căci am o viață bună. Am avut o copilărie faină și inclusiv o căsnicie fericită. Așa că n-am rămas cu răni din anii în care am fost o „doamnă”. Din anii cei frumoși, cu rod bun – de care n-am știut să ne îngrijim. Ce ironie…

    Am susținut ideea referendumului, dar nu am putut „poza” în cel mai bun model. Doamne ferește să ajung să spun eu cuiva: „Să fii ca mine!”. Nicidecum. În toate discuțiile în care am intervenit, însă, pe parcursul întregii perioade de dinaintea referendumului pentru căsătorie = bărbat + femeie am pledat pentru dreptate. Căci am simțit că mă strâng de gât toate minciunile, toate falsele probleme și toate realele probleme care, de această dată, nu aveau legătură cu subiectul. Am îndemnat la vot fără a impune eu un da sau un nu – am respectat inclusiv ideea cinstită de boicot ca părere personală, dar am reacționat cu argumente și cu explicații în fața dezinformării. Nu m-am purtat urât, n-am jignit, dar nici n-am permis a fi considerată o luptătoare împotriva iubirilor de unu la unu, în orice formulă s-ar desfășura ele. Am militat însă împotriva celor care se folosesc de aceste iubiri, pentru a ne aduce în actualitate multele puncte de educare și de reeducare din agendele lor de protocol. Am fost mirată, uneori dezamăgită – și probabil că, la rândul meu, am mirat și am dezamăgit pe alții.

    Sunt o divorțată. Deci am și eu pe ale mele. Așa că nu încep să trag acum concluzii de pe o poziție de… creștinească superioritate.