Muzica rănilor de război – cu sufletul mai aproape de George Enescu
Războiul l-a prins în afara țării – dar el, Enescu al nostru, a lăsat totul și s-a întors acasă. A știut că muzica alină sufletele și suferințele, deci a considerat că este o necesitate să fie alături de cei răniți.
Cum să auzi freamăt de sunet de vioară când totul în jur se frânge?…
Și-a fost alături de toți artistul soldat. În centrele de convalescență, retrezind dorința de viață, dar și în săli de spectacol – în orașele și târgurile din Moldova și chiar din Basarabia. Banii obținuți din vânzarea biletelor au fost folosiți întotdeauna pentru a alina rănile războiului.
Când cânta el nu răsuna războiul, ci doar liniștea muzicii sale. George Enescu a avut propria lui armată:
România la 1 Decembrie – bucurie și rană adâncă
1 Decembrie… răsună-n gând și-n inimă…:
„Nimic pe lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe-acest pământ
Decât să mori ca luptător
Înfășurat în tricolor!”
Astăzi criticăm România. Sărbătoarea. Rostul lui 1 Decembrie. Pentru că uităm. Sau mai trist. Pentru că nu știm.
Și tocmai de aceea ne lăudăm, ne confruntăm și ne rușinăm cu un prezent mizerabil.
Cine nu-și cunoaște trecutul riscă să… persiste în greșeli.
Din păcate, realitatea e simplă: nu ne cunoaștem trecutul. De aceea nici nu avem cum să înțelegem ce e acela respect pentru cei care au murit pentru noi și pentru păstrarea unor astfel de momente adânc sădite în suflet. Nu avem cum să înțelegem de ce unii mai sărbătoresc 1 Decembrie, de ce alții încă mai plâng ascultând cântece patriotice.
Îi dăm de exemplu pe oamenii de atunci, pe politicienii de atunci, pe Rege și mai ales pe Regină, dar noi ne porcăim pe frontul rețelelor de socializare. Ne dezbinăm oricând ar fi fain să ne unim și ne unim în hore de mocirlă, într-un ping-pong trist și sec. Cântăm Deșteaptă-te, române!, dar preferăm să nu fim deranjați din somnul cel de moarte…
Marea Unire e un moment de bucurie deplină și de răni adânci. Mai avem azi gândul de-a lupta pentru o nouă Mare Unire? Pentru a ne reîntregi țara? Pentru a ne recupera frații de dincolo de granițe? Pentru a ne readuce românii acasă?
Nu sunt prea optimistă, dar încă mai cred că se poate muri cu bucurie în luptă, înfășurat în tricolor! Încă mai cred în românii adevărați și în România!
La mulți ani, România!
Șase ore petrecute pe… Traseul Memoriei!
– Maria, ți-a plăcut pe Traseul Memoriei?
– Și încă o să-mi mai placă!, a spus ferm, când a simțit c-aș cam vrea să părăsim grupul.
Așa că am continuat. Iar acum, când trag linie, spun cu bucurie și cu uimire că ziua de sâmbătă a fost una cu șapte ore pe drumuri de Iași, dintre care șase ore cu totul și cu totul speciale! Șase ore petrecute pe Traseul Memoriei!
Primăria Municipiului Iași a organizat în 2018 tururi ghidate gratuite, sub umbrela Centenarului Marii Uniri.
Proiectul Traseul Memoriei a propus parcurgerea unui drum turistic și istoric. Prin el, s-au pus în valoare clădirile monument din Iași în care au funcționat instituțiile Statului Român și principalele Misiuni Diplomatice în perioada 1916-1918.
Căci nu-i de ici, de colo, rolul pe care orașul Iași l-a avut acum un secol! Vorbim atât din perspectiva efortului de a menține stabilitatea instituțională a statului român, cât și din aceea a actelor premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
România Mare – Ansamblul Mitropolitan Iași Rezumatul rezumatului
Încerc să povestesc foarte pe scurt cum a fost. Ne-am întâlnit la Universitatea din Copou, în Sala Pașilor Pierduți, cu ghidul Silviu Teodor-Stanciu. O minune de om care a știut să comunice și să explice pe înțelesul tuturor vârstelor, care a știut să ne țină conectați întreg traseul!
La Universitate, am vizitat Biblioteca Veche și Aula „Carmen Sylva”.
Biblioteca Universității – la începuturi Apoi am urcat în Turnul de Apă al Universității, unde am admirat orașul de sus și o expoziție dedicată Centenarului Marii Uniri și Primului Război Mondial.
Regele Carol I și Regina Elisabeta – fotografie din cadrul expoziției de la Turnul de Apă al Universității Am coborât spre recent înființatul Muzeu Militar Național „Regele Ferdinand I” de la Cercul Militar din Copou. Apoi am fost la Palatul Copiilor și la Muzeul Unirii.
Următoarele pe listă: Teatrul Național, Palatul Roznovanu – sediul Primăriei Municipiului Iași, Muzeul Catedralei Mitropolitane și Banca Națională a României, filiala Iași.
Teatrul Național Iași – fotografii de la Muzeul Municipal Iași Aici chiar am vrut să pun punct traseului, dar Maria a insistat să nu facem asta. Voia să mergem în continuare, chiar dacă ultimul obiectiv, Muzeul Municipal, era destul de departe și îl mai vizitase cândva, când se organizase acolo Muzeul Iluziilor.
Ferdinand I al României – Muzeul Municipal Pași mulți – și bucurie direct proporțională pe Traseul Memoriei!
Într-un final, mi-a părut bine că am făcut ascultare de copil. Pe drum ne-am mai oprit în câteva rânduri. Am aflat noi și noi informații cu adevărat faine despre tot felul de clădiri, zone și momente istorice semnificative!
Iar acest lucru despre care zic abia acum s-a întâmplat pe parcursul întregii zile! Așa se face că am aflat o mulțime de informații extra Centenar! Despre orașul nostru și despre locuri prin care trecem mereu fără să conștientizăm câtă istorie ascund!
E fantastic și nu-i decât o picătură care mi-a reaprins dorința de a descoperi Iașul pe viu, la pas, dar și prin scris, prin intermediul celor Şapte pietre!
Fantastic a fost și să trec prin aventura aceasta alături de Maria. Știam că îi place să vadă locuri noi și să viziteze muzee – dar nici prin gând nu-mi trecea că va rezista. Că va rămâne fascinată la un întreg traseu de șase ore, că nu se va plictisi, că nu se va plânge c-o dor picioarele!
Patriotul – numele dat ghidului nostru 🙂
Oricum, ideea faină e că în aceste Trasee ale Memoriei vizitatorii pot urmări întregul parcurs sau se pot adăuga grupului la orice moment, de-a lungul vizitelor.
Recomand, totuși, parcurgerea întregului traseu. Căci se poate! O spune Maria de 8 ani, o spun și niște adolescenți și tineri, și mai puțin tineri… oameni în jur de 70 de ani alături de care am fost sâmbătă! Nu ai cum să te plictisești și, oricâte ai ști despre Iași, nu ai cum să nu afli o grămadă de alte informații de la ghid!
– Mami, Patriotul e chiar mai deștept decât tine!, mi s-a spus cu imensă admirație.
Iar eu nu m-am supărat, pentru că este un adevăr! 🙂 Da, Silviu Teodor-Stanciu este ghidul empatic și foarte, foarte deștept! Numit Patriotul – deoarece a mers continuu alături de noi cu un steag ridicat sus, în mâna dreaptă, pentru a-l repera și a-l urma în mulțime.
A fost minunat! Pe cât de… gratuit, pe atât de bogat! Mulțumesc organizatorilor, ghidului și grupului fain din care am făcut parte!
Râs cu plâns și strălucire
– Ai o strălucire altfel în priviri. Parcă ai plâns ori parcă…
– Da, tocmai am plâns puțin!, spun repede.
Și apoi mă amuz de uimirea strălucitoare din ochii celuilalt
Cum ne trăim sărăcia? Dar bogăția?
Ce e bogăția? Ce e sărăcia? Ce este banul? Și cât îți trebuie ca să fii fericit? Cât îți e suficient ca sa poți ajuta și pe altcineva?
Te distruge bogăția? Te mântuiește sărăcia? Nici bogăția nu distruge, cum nici sărăcia nu mântuiește…
Colaj de toamnă – frunze, bucurie și culori
Toamna își are cele mai frumoase povești. Și cele mai faine culori.
Nu știu dacă v-ați prins până acum… dar eu… ador toamna! 🙂
Și nu de ieri, de azi – ci dintotdeauna! Deși născută la final de august și, deci, la final de vară, când eram în clasa a II-a m-am prezentat a fi apărut pe lume… tan-ta-ni-oooo!… odată cu primele adieri ale toamnei!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
