• Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Secvenţe

    Cum am primit una peste nasul în vânt

    În seara asta, în drum spre casă m-am amuzat un pic de un tip. Se oprise la trecerea de pietoni, lângă mine – și avea tot capul, privirea și, implicit, nasul pe sus. Dar nu a aroganță, ci așa erau el și starea lui de moment. Și da, chiar era comic cu nasul în vânt!

    Fără să mă gândesc prea mult, am început să-mi analizez poziția propriului nas. Una deloc în jos, dar nici foarte în sus – cam pe-acolo cât să pot privi oamenii în ochi. Mda… ce să zic… părea că sunt ceva mai în regulă decât colegul meu de așteptare la roșu – deși n-avea niciun sens să mă compar cu el.

    N-au trecut cinci minute de mers în continuare pe drum și m-am intersectat cu un alt tip care, de când a ajuns în dreptul meu și mult după ce-a trecut de mine, a urlat continuu:

    – Ce-i cu tine? Ce mergi așa, cu nasul în vânt?! Cine te crezi? Cine-ai fi tu?

    Am căscat ochii mari, maaari și-am început să râd cu tot sufletul! Dacă îmi spunea omul ăla cât sunt de simpatică, tot nu n-aș fi fost atât de încântată! 🙂

    În seara asta am simțit în timp real care e puterea unui gând un pic răutăcios și a comparațiilor fără sens. În alt context, omul care s-a luat de mine m-ar fi tulburat. Astăzi, el doar m-a smerit. Săracul, dacă ar ști el ce bine mi-a făcut, cu siguranță că în noaptea asta s-ar culca un pic mai liniștit!

    Cu nasul în vânt :)

    În seara asta am primit o lecție interesantă. Iar nasul, slavă Domnului, e tot acolo, la locul lui! 🙂

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Inferioritate și superioritate – născuți din comparație

    Uite, ceilalți copii sunt cuminți – tu de ce nu poți sta locului?! Colegii tăi au luat „excelent”, tu de ce ai luat NUMAI „minus foarte bine”?!

    Comparațiile astea numite generic… „educație”… ajung să-i pună pe cei mici în niște competiții imaginare și extrem de periculoase pentru dezvoltarea lor și pentru felul în care învață să-i privească pe cei din jur. O reușită personală și o bucurie de suflet se transformă, apoi, într-un motiv de mândrie prin comparație. În aroganță, în superioritate, în judecare a aproapelui.

    studiu la inaltime

    Credem că suntem mai buni sau că putem crește copii mai buni decât

  • Şcoala părinţilor

    BEBE – o poveste din burtică

    BEBE – o poveste din burtică este o carte care m-a atras din prima secundă! Plină de culoare și de bucurie, de emoție și de aventură… am citit-o pe nerăsuflate. Și m-am amuzat, și-am lăcrimat, și m-am minunat!

    BEBE - o poveste din burtica - Anda Pintilie

    Scrisă pe înțelesul copiilor, cartea este plină de informații uimitoare și pentru noi, adulții! Căci viața din burtică este, cu adevărat, uimitoare! Și dacă am înțelege că viața e viață din prima secundă, că la 16 zile inimioara deja bate, că la 6 săptămâni bebe deja se mișcă, la primul centimetru deja sughite, la 10 săptămâni deja are amprente, la 11 zâmbește, la 20 simte durerea și teama… poate c-am trăi într-o lume mai bună!

  • Haz de necaz,  Pentru minte

    Ce-mi place mie la un bărbat

    Am fost întrebată cândva ce-mi place mie la un bărbat. Și-am înțeles întrebarea, dar nu cred c-am oferit răspunsul așteptat…  🙂

    ce-mi place mie la un bărbat - bărbat fain

    Am spus – și-mi mențin declarația – că la un bărbat mie îmi place… verigheta! Ador felul în care se vede verigheta pe mâna unui bărbat! Iar dacă o poartă asumat, îmi place de bărbat în totalitatea sa!

    După cum ziceam, nu cred c-am răspuns curiozității din întrebare. Ce-mi place mie la un bărbat… Dar am zâmbit cu mult drag și-am revăzut în minte mâini de prieteni, de cunoscuți și de necunoscuți pe care-i iubesc! Da, pentru „atâta” lucru! Pentru o verighetă ce le îmbracă degetul și, sper, o parte din suflet și o parte considerabilă din creier!

    Citește și:

    Nu-mi spune mie ceea ce n-ai vrea ca soția ta să audă că-mi spui

  • Vorbe de duh

    Prăbușirea începe în 3, 2, 1… – … și prăbușirea a rămas o amintire

    Uneori, găsești amintiri prin care poți revedea începutul prăbușirii tale! Doamne, e amețitor! Și-atât de departe e prăbușirea! Și-atât de uitate-s toate, încât nici nu mai reușești să povestești cu detalii câte te-au rănit.

    Dacă te-ai chinui un pic, probabil că ai reuși să reînvii ceva. Dar îți dorești asta? Ești suficient de puternic? Ești vindecat? Spui că da – dar nu-ți vine să încerci marea cu degetul, doar ca să afli dacă-i udă!

    Creierul e fantastic, prin modul lui în care închide unele părți de viață în dulapuri ferecate cu zeci de lacăte. Însă și sufletul e fantastic, prin felul în care permite câte unui lacăt să se deschidă… pentru a face curățenie.

  • România,  Şcoala părinţilor

    Cuza Vodă și făcliile Unirii

    Azi este despre… Cuza Vodă și făcliile Unirii.

    Ioana merge cu bunicul la târg. I s-a promis că în noaptea în care vor poposi în poiana de pe Dealul Balaurului va avea voie să rămână trează și să asculte vorba plină de duh a drumeților. Are aproape 12 ani și este emoționată. Are și de ce!

    Anda, Cuza Voda si facliile Unirii

    La 30 de ani de la făurirea Unirii sub Cuza Vodă, călătorii din diferite zone ale ţării încep să rememoreze fapte din perioada alegerilor pentru divanele ad-hoc şi alte întâmplări petrecute în cele două principate,

  • Ale tinereţii valuri

    Și pentru că dragul meu de presă trebuia să poarte-un nume… i-am spus Gheorghe Matei

    – Un băiat se plimba cu bicicleta în parc. Aici, aproape, la Horia, Cloșca și Crișan. A căzut și s-a rănit destul de grav. Părinții au chemat ambulanța…

    Ne-a mai spus câteva amănunte, apoi ne-a dat să facem o știre, răspunzând la vestitele – dar abia cunoscutele – întrebări de presă: cine?, ce?, cum?, unde?, când?, de ce?…

    Am scris dintr-o suflare. Am recitit, am corectat, am mai completat ceva. Apoi, fiecare și-a predat știrea. Domnul a citit fiecare text cu atenție. Ne-a felicitat, a mai explicat niște lucruri, a mai insistat pe câteva detalii. La final, a luat în mâini un carnet mic, gros, maro și a zis: Iar acum să vă arăt cum se scrie o știre!

    Am simțit că rămân fără aer!