Îmi pasă – pe Străzi Albastre
Autismul nu e o ruşine. Nu e o jocă, nici ceva interesant. E o tulburare de dezvoltare, care afectează tot mai mulţi copii şi familiile acestora, pe termen lung.
Multe flori de toamnă şi cuvinte puţine
Nici n-aş mai putea spune prea multe. Am pozele din prima zi de expoziţie… dar, probabil, abia acum a venit vremea lor. Doar atât adaug: 104 soiuri de tufănele, 158 de crizanteme, 40 de soiuri de ardei decorativi şi 21 de soiuri de varză decorativă, eşantioane de fructe şi seminţe, dar şi forme topiare – toate acestea compun cea de-a 37-a ediţie a „Florilor de Toamnă” . O expoziţie deschisă la Grădina Botanică până pe 17 noiembrie, zilnic, între orele 9.00 şi 17.00.
Am aterizat în Ţara Minunilor
– Maria, vrei în Ţara Minunilor?, am întrebat-o acum vreo două seri pe copila mea.
– La Alice?!, a sărit ea, cu o nouă întrebare.
Salveaza-ţi copilul! Acceptă autismul!
S-a tot vorbit despre un eveniment caritabil, care va avea loc pe 28 octombrie. S-a greşit. Evenimentul de pe 28 va fi unul de informare. Adevărul din greşeală este, însă, acela că informarea, în sine, e o dovadă de maximă generozitate!
Despre autism am mai scris şi în alte ocazii. Insuficient, dar… după puterea mea. Mulţi luptă pentru conştientizare. Din păcate, încă trăim într-o societate autistă. De aceea, oricare alt luptător se alătură în bătălie, ar trebui primit cu braţele deschise.
Cu braţele deschise am întâmpinat şi eu evenimentul de pe 28 octombrie – adică, cel de lunea viitoare. Atunci, de la ora 19.30, în sala mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, ne vom întâlni cu trupa Bere Gratis, care va susţine un concert de conştientizare şi acceptare a autismului. Sub denumirea „Străzi Albastre”, evenimentul în sine este creat cu scopul de informare a cât mai mulţi părinţi despre existenţa autismului. Se doreşte, de asemenea, schimbarea percepţiei legate de tulburările cu spectru autist.
M-am supus la trei torturi! :)
Dacă atât de mult v-a plăcut tortul bărbatului meu – m-am gândit să vă mai prezint o minune. Mâncată la două zile distanţă – sâmbătă spre duminică, adică – atunci când am sărbătorit-o pe surioara lui :).
Un concert de TOŢI banii?!
Anul acesta m-am străduit să fiu mai blândă. N-am mai acuzat, ca în alte dăţi, îmbinarea dintre laic şi religios. Am acceptat Sărbătorile Iaşului aşa cum au fost ele gândite. Şi am scris un reportaj destul de fain (vorbeşte modestia din mine) despre Credinţă şi negoţ în jurul Sfintei Parascheva.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
