Hristos a înviat!
Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
şi nimeni nu v-a mângâiat,Din lunga voastră-ngenunchere
sculaţi – Hristos a înviat!Donăm speranţă şi celule stem
De multe ori, ne propunem să salvăm lumea. Dar, termenul acesta de lume… sună atât de pompos și, în același timp, atât de generic și de impersonal, încât abandonăm totul, după câteva clipe de vitejie. Conștientizăm că suntem prea mici pentru o lume atât de mare și conștientizăm că visele uriașe prea rar pot fi susținute. Totuși, ce s-ar întâmpla dacă am realiza și ne-am face vise pe măsura puterilor noastre? Putem salva lumea? Nu! Dar, putem salva un om! Putem să-i salvăm lumea lui și putem, astfel, să contribuim la o frântură de bine pentru lumea cea mare.
Spectacolul străzii – actori și oameni
Duminică am mers, familie şi prieteni, la Teatrul Luceafarul, la Motanul Încălţat. Maria-Paula a fost extrem de încântată de spectacol şi, apoi, foarte supărată că n-a avut flori şi n-a putut merge pe scenă, să le ofere actorilor – să-i pupe şi să-i iubească!
Împreună pentru cei patru! (II)
Astăzi e 20 martie. Fix peste o lună, pe 20 aprilie, va fi Paştele. Şi… eu m-am gândit la Crăciun :). La campania de atunci în care, pe final, i-am adăugat şi pe „cei patru”. Cu promisiunea că la ei voi reveni, în curând, într-o campanie separată.
Nefemeile statului şi copiii
8 martie pică, anul acesta, sâmbătă. O zi, teoretic, liberă. O zi sigur liberă pentru o anumită categorie de femei. Dacă e să mă bucur de ceva, e că acele femei vor petrece o zi liberă de drept – și, nu una cadou.
Anul trecut, pe vremea asta, aveam aproape trei săptămâni de când nu reușeam să aflu nimic despre finuțul nostru. După șapte luni de la naştere și ceva mai puține luni de când îl cunoșteam noi, timp în care ne-am interesat constant de el și în care am luptat cu toate forțele să-l eliberăm din propria-i viață (zăcea abandonat, într-un spital, sănătos, dar o mică legumă, neinteresant pentru nimeni – deoarece nu avea certificat de naștere), acum ei, dar mai ales ELE, deciseseră că-i suntem dușmani.Viitorul ni-l decidem prin fapte
Faptele noastre – bune şi rele – vor conta, cândva. Atunci când numai faptele – bune şi rele – vor rămâne în urma noastră. Atunci când nimic din ceea ce am făcut nu va mai putea fi schimbat. Nu ştim cât timp avem la dispoziţie. Nu ştim dacă vom mai trăi o oră, o zi, ori zeci de ani. De aceea, fiecare clipă ar trebui marcată de fapte şi de gânduri bune. Pentru că, din păcate – dar, mai ales, din fericire! – moartea nu înseamnă finalul Vieţii.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
