Cancerul de col uterin răpește mame!
Șase femei mor zilnic din cauza cancerului de col uterin. Eu aș putea fi una dintre ele. Așa am gândit, în momentul în care mi s-a propus să fiu ambasaboare a sănătății. Am zâmbit, dar nu a fost zâmbetul meu. Pentru că mi-e ciudă și mi-e rușine de mine, marea doamnă. În realitate, încă nu sunt decât un copil care-și imaginează că, dacă-și pune mâinile la ochi, nu-l mai vede nimeni…
Din dragoste de frate
Scriam atunci, la 35. Astăzi vorbim despre 38 :). Mesajul și dragostea rămân aceleași, în ciuda anilor care trec. Ani mai frumoși sau ani foarte grei, cu multe ispite și cu multe lecții dure, de viață. Cu realizarea a ceea ce contează cu adevărat, cu despărțirea bruscă de bunuri materiale și cu forța pe care ți-o dau familia, nebunia, Dumnezeu!
La plimbare cu un dihor
Văzut la țară, în preajma unui coteț, acest animăluț ar fi fost cotonogit – înainte de a apuca să pape vreo găină. Văzut prin oraș, pe stradă și în lesă, același animăluț este arătat cu degetul, pozat, admirat :).
Stres bun și stres rău cu Irina Păcurariu
Despre stresul bun și stresul rău în viața copiilor noștri și despre părinți – responsabili de stresul copiilor s-a purtat ieri o discuție, la ceas de seară. Irina Păcurariu, jurnalist și motiv de mândrie pentru ieșeni, a fost invitata unei noi ediții a conferințelor Ai copil. Învață să fii părinte – conferințe organizate de către reprezentanții Școlii „Varlaam Mitropolitul”.
Am fost destul de absorbită de subiect, dar am căutat puterea de a-mi lua și câteva notițe. Cu liniuță, așa cum sunt ele, vi le prezint și vouă. Pentru a simți, o secundă, că o ascultați pe Irina Păcurariu. Luați aminte! S-ar putea să vă fie de folos.Coana Chirița – versiunea Maria
Din păcate, nu petrec atâta timp cu Maria, pe cât mi-aș dori. Din fericire, timpul petrecut împreună este destul de vesel, de creativ și de colorat. Împreună, prindem nervii în cutiuțele de la ouăle cu surprize și nu le mai dăm niciodată drumul.
Punct. Şi de la capăt!
Uneori, ne e bine aşa cum e. Avem suficiente motive ca, dintr-o gaşcă de lucruri bune şi de oameni faini, să nu mai vedem anumite aspecte pe care, poate, le-am vrea altfel. Până la urmă, e mai comod să te plângi din când în când şi să continui pe un drum bătătorit. E mai prudent să păşeşti pe o cale pe care deja o cunoşti.
Paştele şi bucuria „celor patru”!
Aţi fost, şi la aceste sărbători, împreună pentru „cei patru”! Pentru asta, nu pot decât să vă mulţumesc! Aţi ştiut ca, în timp relativ scurt, să vă faceţi timp şi să oferiţi din puţinul vostru! Sunteţi minunaţi şi aţi dăruit unor copii minunaţi o bucurie de nedescris în cuvinte!