Sfinții Trei Ierarhi – împreună
Deşi Sfinții Trei Ierarhi au, fiecare, o zi a lor, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) şi Sfântul Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriţi astăzi, împreună.
Acum aproape o mie de ani, au apărut dispute între creştini, care nu ştiau în ce ordine a importanţei să-i situeze pe cei trei sfinţi. Atunci, Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat episcopului Ioan al Evhaitelor unul câte unul, după care câte trei împreună, aievea, iar nu în vis:
Lumina lui Iosif cel sfânt și milostiv
UPDATE!!!
Această postare este din 2015, de dinaintea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – care a avut loc în 2018. Mi-e tare drag momentul amintit. La Catedrala din Iași era încă șantier – iar noi participam la pomenirea „omului” Iosif, rugându-ne pentru sufletul lui. Din 2018, ne rugăm Sfântului Iosif să mijlocească pentru noi în fața lui Dumnezeu.
***
Am povestit eu pe aici, pe blog, în repetate rânduri despre mitropolitul Iosif Naniescu. Despre dragul pe care-l am pentru el și despre bucuriile pe care mi le aduce, pic cu pic, în viață.
Azi se împlinesc 113 ani de la trecerea lui la Domnul și, sub pretextul interesului de serviciu, am mers la slujba de pomenire – în interes cât se poate de personal! 🙂
Sfânta Iuliana din Lazarevo, prietena de pe 2 ianuarie
Să vă fac cunoștință cu Sfânta pe care am cunoscut-o cândva, la cumpăna dintre ani. Ea este Sfânta Iuliana din Lazarevo și este știută drept ocrotitoarea celor căsătoriţi. Am citit despre viața ei în „interes de serviciu” – dar nu am putut să rămân doar la statutul de angajat. Pentru că am trăit emoții de nedescris, cu cât înaintam mai mult printre rânduri!
Sfânta Iuliana este dovada vie că nu doar călugăria te poate mântui, ci și viața de familie, de soție, de mamă,
Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan – cuvânt în prag de sărbătoare
„În perioada dintre sărbătorile Nașterii și Botezului Domnului suntem chemați la o mai mare deschidere spre ceilalți, spre o înțelegere mai adevărată a ceea ce suntem noi în raport cu ei. Pornind de la „zidul despărțitor” dintre om și Dumnezeu, înlăturat prin Nașterea lui Hristos, este bine să conștientizăm tragedia zidurilor despărțitoare dintre frații de aceeași mamă, dintre soți, dintre părinți și copii, dintre bogați și săraci, dintre politicieni și popor, uneori chiar dintre preoți și credincioși, sau dintre arhierei și preoți. A fi împreună, a ierta, a fugi de răzbunare, a nu te lăsa cuprins de ispita superiorității în raport cu ceilalți, a avea forța renunțării la părerea proprie în favoarea viziunii mai bune a celuilalt, înseamnă a te lăsa cuprins și convins de taina Betleemului, de cântarea îngerilor, de bucuria magilor și a păstorilor” – Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Darul prietenilor plecați la cele veșnice
De cele mai multe ori necazurile – și nu bucuriile – ne apropie de Dumnezeu. În vremea înșelătoarelor fericiri bem și ne veselim, râdem, glumim, avem aroganța de a crede că toate ni se cuvin. Și atunci se mai întâmplă ca un om drag să se sacrifice pentru sufletul nostru. Sacrificiul lui – la moarte mă refer – se poate duce pe apa sâmbetei sau ne poate ajuta pe noi să trăim.
E aproape firesc ca în vremurile vesele să nu ne pese de nimic. Să nu credem în nimic, pur și simplu. Trăim vremea și vremurile și ne simțim atât de mari, încât putem da cu Dumnezeu de pământ. Oricum, nu credem în El. Oricum, nu avem nevoie de El. Oricum, nu se mai întâmplă nimic după viața asta. Căci, viața e făcută s-o petrecem până la adânci bătrâneți și să ne pierdem, apoi, în neant…
Încrederea asta nebună în propriile forțe se zdrobește atunci când aproapele nostru – frate, prieten, bună cunoștință ne spune pa. În orice vreme dar, mai ales, atunci când pa-ul ăsta vine mult înainte de vreme.
Despre Sfânta Cruce
Mulţi dintre noi purtăm o cruciuliţă la gât ca pe un talisman sau ca pe un simplu accesoriu. Ne mândrim cu dimensiunile crucii, cu materialul preţios din care este alcătuită, cu valoarea ei.
Uităm că o cruce nu e un simplu obiect, ci un semn prin care ne definim şi ne asumăm condiţia de creştin.
Un semn prin care ne mărturisim credinţa. Crucea trebuie purtată cu demnitate şi cu teamă, cu bucurie şi cu smerenie. Diavolii se tem de Cruce, în măsura în care noi credem în Ea.
Discuție cu sufletul, la început de post
„E început de Post, timp numai bun pentru (re)naștere. Începe Postul, suflete, pornește și tu pe cale! E cale de Smerire dar, mai presus de toate, e cale de Iubire”.
Așa vorbește Andreea cu sufletul ei acum, la început de post.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
