Soțul meu și Miron Barnovschi
În această perioadă, George-Nicolae al meu a scris un șir de articole despre Miron Barnovschi și ctitoriile lui. Acestea au fost și publicate în Doxologia, respectiv în Ziarul Lumina.
Urmărindu-i toată munca de documentare și tot patosul cu care a lucrat, citind și cizelând, pe ici pe colo – mi-am dat seama cât de puțin spre deloc știam despre o personalitate care a influențat atât de mult lumea și Iașul în care trăim.Prietenie pentru tânăra generație
Eram convinsă că prima zi a fost, cu adevărat, unică și irepetabilă. Prin urmare, la a doua zi de prietenie Bergenbier nu mi-am mai luat atât de mare avânt. Cu toate astea, nici n-am refuzat-o, c-ar fi fost păcat! 🙂
Invitată la petrecere
După o dimineaţă destul de agitată, la întoarcerea de pe teren spre redacţie, am trecut pe la el. Aveam nevoie de un strop de linişte, pe care oricând mi-l oferă, necondiţionat. Am sărutat crucea, apoi m-am aşezat cu fundul pe-o bordură şi mi-am sprijinit spatele de gard. În timpul ăsta, am mâncat o îngheţată şi mi-am lăsat gândurile să zboare. Era umbră şi răcoare şi, parcă, mă aflam într-o altă lume. Nu mă mai minunează stările astea, pe care le trăiesc în preajma lui. Nu-mi mai pun demult întrebări. Doar mă bucur de moment şi caut să absorb tot binele şi toată liniştea de acolo – pe mai târziu.
Aparatul de fotografiat îmi atârna în gât, ademenitor. Aşa că, după ce am terminat îngheţata, mi-am ascultat instinctul. Şi-am făcut noi poze. Aparent, aceleaşi – parcă mereu altele…
Celulita la vedere – o plăcere!
Astăzi, în parc, se plimba o copilă frumoasă rău de tot! Avea cam 20 de ani. Pe un trup zvelt – tronau un tricou și o pereche de pantaloni de blugi scurți, cât se poate de scurți. Toată lumea întorcea capul după ea și… ZBANG!!! La spate, două palme deasupra genunchiului și până la fund (pe jumătate gol)… avea o super celulită!
„Aveţi grijă de taţii voştri, de mamele voastre!”
Un moment cu Daniel Buzdugan de la Forza ZU din 2013 îmi umple şi acum ochii de lacrimi. Şi mă umple de respect – în faţa atâtor oameni cărora Dumnezeu le dă puterea să-şi îngroape durerile în suflet, pentru a-şi face treaba cu profesionalism maxim. Ştim atâtea cazuri de actori care au jucat comedie pe scenă – în timp ce o persoană dragă urma să le fie îngropată. De artişti care au ridicat o sală întreagă în picioare şi care au oferit zâmbet, în timp ce inima lor era bucăţele.
Atunci când, spre finalul Forza ZU, Daniel Buzdugan a început să plângă, mulţi din public au început să râdă. Credeau, probabil, că emoţiile reuşitei sunt mari – şi… doar atât. Eu bănuiam ce va urma să spună. Aşa că am înregistrat…
M-a uimit tăria lui Buzdugan (în ciuda aparentei slăbiciuni). M-a uimit şi m-a bucurat, în acelaşi timp, reacţia zecilor de mii de oameni care,
Urare fericită
Fie ca Lumina Învierii
să-și găsească lăcaș bun în sufletele voastre
și să dăinuie pentru tot restul anului!
Sfânta şi Marea zi de Vineri
*** Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3: 16)
Astăzi, este zi de mare întristare. Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a îndurat scuipări, loviri peste față, palme, insulte, batjocoră, haina de porfiră, trestie, burete, oțet, piroane și suliță. A îndurat Crucea și moartea, pe care le-a primit, de bunăvoie, pentru noi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
