Ceaiul dezgheață suflete!
În seara asta, așteptam pe cineva, sprijinită de ușa Mitropoliei. În timpul acesta, o doamnă bine, pe care o cunoșteam, ieșea de la închinare. Era concentrată să nu alunece pe scări și a privit așa, prin mine, când am dat bună ziua. Nu m-a recunoscut și, mai mult ca sigur, m-a confundat cu un cerșetor :).
Nu-i nicio supărare. E doar o introducere – reală! – pentru gândul care mă macină de câteva zile. În perioada asta friguroasă, când întâlnesc oameni ai străzii, mi se rupe sufletul. Pentru că eu mă știu că-s înghețată, doar mergând din punctul X, în punctul Y. Dar ei, cum or fi?Copiii au primit Globuri cu suflet!
Zâmbete şi lacrimi de copil, emoţii, curiozitate, inocenţă şi sinceritate debordantă – amuzantă şi sfâşietoare! Sunt stări şi sentimente imposibil de descris în cuvinte! Aţi făcut minuni şi aţi adus bucurie deplină unor făpturi care se gândeau la sărbători ca la nişte zile obişnuite… seci şi, pe ici, pe colo – triste de-a binelea.
Ați dăruit îngerilor Globuri cu suflet!
Campania Globuri cu suflet pentru îngeri s-a încheiat la sfârşitul anului trecut. Practic. Teoretic, mai e mult de muncă, până voi reuși să adun la un loc firave mulțumiri, imagini, gânduri, lacrimi și bucurii, emoții… Măcar atât vă datorez, după toată implicarea de care ați dat dovadă. Știu că știți, știu că mulți dintre voi, în modestia voastră, nici nu vreți să mai auziți asta – dar, nu mă pot abține: sunteți minunați! Nu știu ce m-aș face fără voi – și, mai ales, nu știu ce s-ar face atâția și atâția copii fără voi!
Eu… ca la începutul fiecărei campanii, îmi propusesem să fac ceva… mai ușor! Aparent, numărul mic de copii și de familii chiar asta și însemna. Însă, n-am mai pus la socoteală distanțele dintre un sat și celălat, nici noii beneficiari, apăruți pe parcurs. Am îndrăznit chiar să vă exclud pe voi din plan… uitând că voi, prin tot sprijinul pe care îl acordați, nu vreți mai ușor – ci, mai bine! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc că mi-ați dat de treabă, că mi-ați amintit că în campanii luptăm pentru zâmbete! Recunosc, de fiecare dată, zâmbetele de la final au reușit să șteargă toți nervii, toate grijile, toate nopțile nedormite, toate calculele aiuritoare!
Împreună pentru „cei patru”! (I)
Pe principiul bate fierul cât e cald sau, mai bine, nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi, am decis să vă prezint deja subiectul campaniei pe care o anunțam că va fi prima din 2014.
Spovedanie cu şampoane
Data de 10 decembrie aproape că bate la uşă, semnalizând punctul pe care vreau să-l pun pentru strângerea darurilor, în această a V-a ediţie de Globuri cu suflet. O dată cu bătaia gongului, apar alţi şi alţi oameni binevoitori, decişi să doneze ceva: Hai, că doar 10 decembrie nu e bătut în cuie! Ce dacă dau pe 12, pe 15 şi chiar pe 20 decembrie?! Doar nu e mare lucru! În loc să spui mulţumesc că-ţi dau, tu îndrăzneşti să strâmbi din nas?…
În contextul acesta, mi se deschid nişte răni de anul trecut. Care m-au măcinat atunci şi care au revenit acum în minte, sâcâitoare. Toţi cei cărora le-am povestit – atunci şi acum – m-au făcut nebună! Că-mi fac griji degeaba şi că n-am de ce să dau socoteală, mai ales când, per total, deşi globurile de anul trecut m-au terminat fizic şi psihic – au ieşit exemplar.Globuri cu suflet pentru îngeri!
Colecta și oferirea darurilor s-au încheiat. Revin, în curând,
cu povești despre cum a fost. Mulţumesc!
***
Acum şi abia acum dau startul oficial Globurilor cu suflet. Acum, după ce am fost să văd cu ochii mei cazurile şi să fac „curăţenie” printre nişte informaţii. Şi răspunsul final, pentru această campanie, este acela că avem în vedere trei familii şi 11 copii.
Aţi dat Lumină lui Dorinel!
Aşa cum am spus în repetate rânduri, campaniile de pe Şapte pietre nu se derulează cu scopul de a face tot/ orice sau peste puterile noastre. Sunt prea mică pentru gânduri din astea – dar, am prieteni buni, care mă pot ajuta să urnesc vise din loc. Astfel, împreună, reuşim să aducem o fărâmă de sprijin, de zâmbet şi de încredere. O fărâmă din marele tot. Faptul că astăzi anunţ finalul în cadrul campaniei Să-i dăm Lumină lui Dorinel! nu înseamnă, deloc, că sfârşitul este aici. O dovedesc alte şi alte acţiuni de pe blog, în care am ţinut aproape de copii aduşi, cândva, sub lumina reflectoarelor. Apoi, conturile mamei, în care puteţi să-l ajutaţi pe Dorinel, rămân deschise. Iar speranţa şi credinţa ne duc până departe, până în ziua în care micuţul ce ni s-a lipit de suflet va putea să vadă chipurile celor dragi ai lui!
Punem, deci, punct. Iar alţii vor începe o nouă propoziţie. În punctul nostru se cuvine să aduc nişte mulţumiri. Sfântului Didim cel Orb, ocrotitor al campaniei şi vouă – OAMENI în fiecare zi!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
