Emoţii în prima zi de şcoală
Astăzi, cu emoţie, a sunat domnul acesta simpatic.
Ne-a anunţat că un nou an şcolar începe, cu bune şi rele, cu vise şi cu zâmbete de copii.
Uniţi salvăm Roşia Montană!
În zi de Sfânta Maria – mi-am luat bărbatul şi micuţa sărbătorită şi am plecat în oraş. Nu am mers la o prăjitură – ci, la un protest. Mariei i-am prezentat, cât de cât situaţia, ca să înţeleagă unde se va afla şi, apoi, am concluzionat: Mergem să salvăm Roşia Montană!
Soțul meu și Miron Barnovschi
În această perioadă, George-Nicolae al meu a scris un șir de articole despre Miron Barnovschi și ctitoriile lui. Acestea au fost și publicate în Doxologia, respectiv în Ziarul Lumina.
Urmărindu-i toată munca de documentare și tot patosul cu care a lucrat, citind și cizelând, pe ici pe colo – mi-am dat seama cât de puțin spre deloc știam despre o personalitate care a influențat atât de mult lumea și Iașul în care trăim.Acrobaţii în aer şi pe apă
Cum ar fi să vezi, în acelaşi context, zbor în formaţie al avioanelor ultrauşoare, salturi cu paraşuta, prezentare ambarcaţiuni cu vele, şalupe, skijet, prezentare elicoptere, simulare intervenţie SMURD, ski nautic, simulare intercepţie trafic pe apă?… Ar fi fain, normal! Şi, va fi fain, culmea – în Iaşi! Mâine, începând cu ora 15.00 – în zona lacului Aroneanu!
Peripeţii până la aeroport
O bunicuţă a venit, mai demult, la Cimitirul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (cel din drum spre Aeroport) să aranjeze pentru locul de veci. A privit interminabila vale, care face legătura cu oraşul – şi, a început să se jeluiască: Vaiii, dar cât este de departe! Băieţii de la pompe funebre au fost simpatici: Lăsaţi, doamnă, când o fi să fie, vă aducem noi cu maşina. Nu veniţi pe jos!
Nu-mi mai scot ochii!
Am ajuns acasă – zilele trecute – şi-am aflat că am primit un cadou. Eu? De la cine? Şi, mai ales, cu ce ocazie!? Da, da! Ştiu, eu sunt aia care promovez cadourile fără nicio ocazie! 🙂 Totuşi, sunt mai obişnuită să le ofer, decât să le primesc, aşa că…
Prietenie pentru tânăra generație
Eram convinsă că prima zi a fost, cu adevărat, unică și irepetabilă. Prin urmare, la a doua zi de prietenie Bergenbier nu mi-am mai luat atât de mare avânt. Cu toate astea, nici n-am refuzat-o, c-ar fi fost păcat! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
