Maria, Garfield și președintele
Pentru a doua seară la rând, Maria a renunțat la Garfield – pentru ca noi să ne uităm la dezbaterile dintre vestiții și prea puțin iubiții candidați la președinție.
– Eu știu cu cine votez!, a sărit, la un moment dat.
Maria și alegerile prezidențiale
Dimineață, devreme:
– Maria, vom merge la vot. Până acum, președinte era Traian Băsescu. Astăzi, vom alege pe altcineva.
– Mami, eu am să votez cu…
Planuri și neplanuri de mică soție
Maria, cu lacrimi în ochi:
– Atunci, eu n-o să mă mai mărit! N-o să mă mai mărit niciodată!
– Păi, de ce?, o întreb uimită.
E în perioada aceea în care visează continuu la prinţi şi în care-şi schimbă posibilele iubiri ca pe şosete…Să ne amintim: Maria la trei ani :)
Peste o lună, pe vremea asta, vom fi la mare. De la ultima vară, timpul a trecut – parcă, în zbor! De la trei ani – Maria a ajuns la patru. De la 30… noi ne îndreptăm spre 31 de ani. Bătrânețile noastre contează mai puțin :). Însă, amintirile din concediul de acum un an sunt atât de vii în minte, încât pot spune că bălăceala și escapadele noastre au fost ieri. Amintirile au revenit cu atât mai drag în prezent, când am găsit notate în draft-ul blogului niște replici de pe-atunci, de-ale Mariei. Un procent dintr-o infinitate – la care a venit, cred, vremea să dau publicare. Pentru că ar fi păcat să nu ne amuzăm puțin, împreună! 🙂
Pipi, haz și necaz
Avem câteva luni destul de scârboase de când, în așteptarea liftului, ne rugăm să nu găsim surprize. Surprize ude și urât mirositoare, numai bune atunci când vrei să urci cu sacoșe multe, cu purcel, copil și cățel.
Suspecții sunt niște neni mai iubitori de băuturi alcoolice – vecini și prieteni ai vecinilor noștri. Iar printre suspecți este și un vecin de palier pe care eu, sincer, îl suspectez cel mai puțin.Maria spune
Copila mea este în perioada aceea în care, fix atunci când doi adulți vorbesc, ea își amintește ceva. Nu doar că își amintește – dar în acel moment trebuie să și spună totul. Așa cum era de așteptat, se dovedește, de multe ori, că amintirile se inventează din mers și că, de fapt, ne confruntăm cu problema celor trei secunde în care nu i s-a acordat atenție.
Buuun! Uneori lăsăm de la noi, în alte dăți o atenționăm că nu-i frumos, apoi îi explicăm că la vorbă se stă la rând – exact ca la coadă la covrigi, că trebuie să-i respecte pe cei din jur, mai ales dacă sunt/ vorbesc înaintea noastră, bla bla bla.
Mai explicit decât atât?!
În drumul spre Sinaia, parcurs luna trecută, am întâlnit şi acest mesaj. La un popas, mergând spre baia doamnelor, toate ne opream la… domni – şi râdeam! Se poate să existe un mesaj mai explicit de atât?!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase