Serviți o lecție despre servitul mesei
Servim micul dejun la ora 7.00, apoi servim prânzul la ora 13.00 și servim cina pe la 19.00. Dacă mai apucăm, mai servim și două gustări.
Asta cu servitul mesei încep s-o aud din ce în ce mai des la oameni care nu-s ospătari, nici chelneri, dar care… servesc la greu!
Nu, dom’le… de fapt… ei mănâncă! Iau masa. Dar li se pare mult mai interesant să exprime altfel.
Doamne, scapă-mă!
L-am simțit, pentru a nu știu câta oară, pe Apostolul Petru scăzând în credință. Nu mult. Nu pentru mult timp. Suficient, însă, cât să cadă un pic, suficient cât să simtă că se îneacă fără Dumnezeu. Poticnelile Sfinților Apostoli ar trebui să ne încurajeze pe noi în credință. În revenirea la credință, mai bine spus. Doamne, scapă-mă!
Avem voie să ne îndoim, avem voie să negăm că-L cunoaștem pe Hristos, avem voie să nu credem, avem voie să păcătuim, avem voie să cădem. Un singur lucru ne este interzis!
Ți-am spus eu!
Ți-am spus eu! Expresia asta este, pe cât de enervantă, pe atât de foarte des folosită. Pentru a tachina. Nu e neapărat o răutate, deși poate fi spusă și cu maximă satisfacție. În general, însă, pornește de la o grijă reală și bună pentru celălalt, dar se transformă, pic cu pic, într-un motiv de supărare.
Rocker, om, aproapele nostru
Am avut un șoc zilele astea, când a trebuit să ne rugăm pentru rockerii din Colectiv – fără să-i numim rockeri! Am fost asaltați de prieteni, de simpli cunoscuți și de necunoscuți, care și-au exprimat revolta: Oameni, nu rockeri!… Ni s-a mai spus că nu avem pic de milă, că suntem cretini încuiați, că măcar acum ar trebui să lăsăm jignirile la o parte. Am rămas privind spre unele comentarii – ca venind dintr-o altă lume. Nu i-am catalogat în niciun fel pe combatanți, dar am ținut cu dinții de cuvântul ăsta, de adevărul acesta, de bucuria aceasta – de rocker.
Pentru că, deși rockerului i-au fost atribuite de către unii și caracteristici automate, precum satanist sau ateu – definiția/ sensul real al cuvântului rocker este:
Sfântul din desenele animate
Nu rar mi-a fost dat să întâlnesc câte un copil care, lovindu-se cu palma peste frunte, să exclame: Sfinte Sisoe! Se pare că expresia asta, preluată cel mai adesea din desenele animate, este una pe placul micuților. Mai mult în semn de amuzament, însă – căci prea puțini dintre noi știu că în calendar chiar există Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare!
Ziua lui de prăznuire este astăzi, pe 6 iulie. Mai multe despre acest sfânt puteți afla de aici. Eu, însă, am să mă limitez la o singură vorbă a sfântului, care ar trebui să ne dea curaj și putere nouă, tuturor:
(Anti)reclamă la Șapte Pietre
Scriu aici, pentru a-mi asuma vina. Pentru prima dată în cariera de blogger am ales să-mi încalc propriile reguli și am șters o postare. De fapt, nu am șters-o, doar am pus-o pe pauză. Postarea va redeveni vizibilă în orice moment în care voi conștientiza că unii oameni chiar nu știu să profite de șansa ce li se oferă.
Ok, deci am făcut să dispară o postare de pe blog. Cel despre care pe drept scrisesem și-i făcusem antireclamă a devenit, între timp, mai bun? Posibil să nu. Sau, Doamne ajută!, poate că da.
Ora de religie. Greul de acum începe
E doar o fărâmă de luptă câștigată. Iar lupta nu e cu alții, ci cu noi înșine. Suntem creștini și, io’te șoc!, mulți recunoaștem asta. Suntem binecuvântați să fim creștini – dar, nu trebuie să ne mulțumim cu vechea ori cu proaspăta descoperire. Binecuvântarea nu vine din prea multe merite, ci din prea multă Iubire.
A ne culca acum pe lauri înseamnă a ne mulțumi cu o fărâmă de luptă câștigată și cu un întreg război pierdut. Căci, greul de abia acum începe. S-a câștigat o șansă. Revenind în vechea stare, aia de amorțire și de lâncezeală, de lipsă de comunicare și de implicare, de binecuvântare prost înțeleasă, nu vom face decât să ne autodistrugem.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase