Sunt Anda și mă tratez

Gata, nu mai pot! Trebuie să mărturisesc! Am făcut o mare și infinită greșeală! Acum, simt că mă sufoc dacă nu vă dezvălui nenorocirea!

Recunosc! Îmi spăl copilul pe dinți! De când i-au dat primii doi dinți, ăia de iepuraș, am grijă de dinții lui, ca de ochii din cap! Între timp, s-au înmulțit dinții – și, pe toți îi spăl! Îi spăl dimineața, îi spăl seara… și regret că nu-s la prânz acasă! Cu siguranță, i-aș spăla și după ciorbiță!

E clar, sunt pierdută! Mi-am dat seama că am luat o decizie capitală, fără să aștept aprobarea copilului! Îl spăl pe dinți, vă dați seama?! I-am băgat copilului în cap ideea de igienă orală, pe vremea când era mic, mic de tot! Astăzi, cred că l-am îndoctrinat! Adică, mai mult ca sigur am făcut-o! Astăzi, copilul cere singur pasta și periuța! E pierdut! Am crescut un habotnic la casa omului!

Dacă, de fapt, el nu-și dorea strălucirea, iar eu m-am impus cu forța în viața lui inocentă!? Ce mă fac?! Cum să procedez? Oare mă va ierta vreodată?… Oare nu-mi va reproșa că nu l-am lăsat în plata lui până la 18 ani, să poată lua singur decizia aceasta uriașă? Oare nu-i va invidia pe colegii lui, care-au crescut cu dreptul de a descoperi în timp pasta și periuța? Oare nu va mirosi cu jind putoarea din gura lor și nu va suspina privind craterele formate pe acolo – dovadă a dreptului de a petrece liberi și nestingheriți de nimeni?

Offf… și doar știam că nu am voie să cred atât de mult în pasta și în periuța de dinți! Dacă ar fi fost bune de ceva, nu mai aveam atâtea cabinete de medici stomatologi, la toate colțurile de stradă! E clar, produsele astea sunt făcute doar ca să bage mâna în buzunarele credulilor și să se înfrupte din naivitatea lor! În plus, avem de cinci ori mai multe firme care fabrică produse de igienă orală, decât firme care confecționează pamperși! Păi, e corect așa? Gura bate fundul? Nu are și fundul drepturile lui?…

Mă iertați, mă iertați! Nici nu știu cum să mai vorbesc! Sunt atât de bulversată! Încep să am îndoieli! Mi-am spălat copilul pe dinți doar pentru că și eu mă spăl pe dinți, și părinții și bunicii mei s-au spălat pe dinți… Dar, uite, strămoșii strămoșilor mei nici nu știau ce-i aia apă, și-au supraviețuit, bine merci! Cu dinți sau fără dinți! Până la urmă, ce tot atâta nevoie avem de dinți?!

Oricum, niciun dinte tânăr nu se înghesuie la spălat și numai măselele alea stricate se mai află prin treabă, lăfăindu-se în băi de mentol! Dinții cei tineri sunt puternici și vânjoși și nu au nevoie de pastă și de periuță, ca să fie cum sunt deja – fermecători!

Gata, m-am hotărât! Sigur și singură, fără să-i cer vreo părere! Din baie vor dispărea pasta și periuța de dinți! Astfel, copilul nu va mai fi tentat să creadă în ceea ce nu vede! Până la 18 ani, în baie nu vom mai vorbi niciodată despre spălatul pe dinți! Sunt hotărâtă să-i respect drepturile și chiar să-i impun libertatea de a nu se spăla pe dinți! Despre acest obicei barbar îi voi mai citi câte un rând din cărți, dar nu prea mult – aș risca să pună întrebări, să-și dorească să cunoască pasta, periuța și adevărata nuanță de alb a dinților lui! Ar fi un dezastru! Mai ales acum, după ce pot spune, cu mâna pe inima copilului meu, că pe el nu-l va obliga nimeni, vreodată, să se spele pe dinți. O va face doar el, dacă o va face, mai încolo. Mult mai încolo, când singur va decide asta!

Ce bine! M-am linștit!… De astăzi voi avea un copil fericit!

37 de comentarii

  1. Incredibil. Cum un om poate compara pasta de dinti cu dumnezeu? Igiena orală cu salvarea? Nu mă consider un om credincios, si cu siguranta nu un crestin. Tocmai din cauza unor oameni de ăstia. Din cauza arogantei bunilor crestini, cum ca pasta lor de dinti e mai buna decat a vecinului. Din cauza oamenilor care merg la biserica si discuta problemele familiale ale vecinilor. Din cauza celor care cred ca e mai importanta conduita decat ceea ce simti in suflet. Din cauza celor care sustin ca vei ajunge in iad pentru ca găsesti mai logice si mai bune invataturile lui buddha sau de a lui allah sau de oricare din multitudinea de zeitati existente cu mult inaintea crestinismului. Sunt aceiasi oameni care cred ca e păcat sa crezi in alta religie, si nu stiu ca pana in 1054, crestinismul si catolicismul au fost una si aceiasi religie. Care sustin tare si răspicat ca e păcat sa faci nu stiu ce, pentru ca cică asa ar scrie in biblie, insa nu au deschis macar o data cartea. Urăsc ura voastră, campaniile nefondate de promovare a bisericii, in care nu faceti decat sa insultati pe cei care se îndoiesc de credinta voastră. Porniri niste cruciade moderne, uitând ca dumnezeu a spus, chiar in biblie, „lăsati copiii sa vina la mine”. Nu „trimiteti-i”. Condamnati musulmanii, insa nu realizati ca religia islamică este văzută asa cum e văzută azi din cauza unor oameni ca voi, si din cauza unor „legi” inventate de extremiști. Parerea mea e ca fiecare ar trebui sa-si vada de casa si credinta si religia lui, si sa nu mai interpreteze o carte care are singurul rol de a crea valori morale….

    1. Și unde ai observat tu că fac vreo compatație între religii sau credințe? Fiecare trebuie să lupte pentru ora LUI de religie, nu pentru ora credinței mele.
      Cât despre „urăsc ura voastră”, e perfect! Eu nu urăsc nimic și pe nimeni deci, prin urmare, și tu ești plin de dragoste și de fericire!
      O zi frumoasă îți doresc!

        1. Ooo, da! E o luptă mai mult decât reală și mai mult decât importantă! Din păcate, statisticile în ceea ce privește spălatul pe dinți în rândul românilor sunt… dezastruoase…

    2. „Cum un om poate compara pasta de dinti cu dumnezeu? Igiena orală cu salvarea?”

      La fel cum poate explica taina Sfintei Treimi cu o cărămidă pe care o descompune în apă, lut și foc. La fel cum se poate compara Împărăția Cerului cu cu o bucată de aluat care dospește multă frământătură. La fel cum poate fi comparat Dumnezeu cu un om oarecare care a vrut să facă nuntă mare fiului său și a invitat oameni bogați la masă care nu au venit și apoi i-a băgat la grămadă pe cei ciungi și șchiopi și care cerșeau prin piețe.

      Sper ca explicația mea să vă fi lămurit măcar într-o cât de mică măsură 🙂

  2. Asa ca idee, religia nu se face cu forta nici in scoala si nici in alte locuri. Fiecare parinte are dreptul sa decida daca va fi expus sau nu indoctrinarii religioase de la o varsta frageda sau sa decida singur mai tarziu cand poate discerne daca religia ii poate aduce un plus in viata sa sau doar este un lucru pe care il fac toti din jurul sau si simte o obligatie sa se duca la biserica si sa ia anafura si sa se impartaseasca.
    Stiu ca tu esti o infocata sustinatoare a religiei ortodoxe si chiar uneori depasesti limita crezand ca numai tu ai dreptate si singura religie care te poate conduce pe calea cea buna este ortodoxismul, in schimb ar trebui sa faci un minim efort si sa lasi liberul arbitru sa isi faca treaba pentru ca este exact ce a vrut bunul Dumnezeu pentru cei care au chipul si infatisarea sa.
    PS: Nu ar fi mai bine in loc de indoctrinare sa facem o istorie a religiilor in scoala, aducand plus valoare in ceea ce priveste cunostintele copiilor despre lumea ce ii inconjoara, decat sa ii indoctrinam cu o explicatie minimalista a bibliei nu cred ca va aduce un plus valoare in ceea ce priveste educatia copiilor.
    PS2: Comparatia cu spalatul pe dinti este ca si cum ai face o comparatie cu stersul la fund dupa ce copilul si-a facut nevoile la toaleta, normal ca nu este optiunea copilului pentru ca este vorba de un minim de igiena personala si nu de o optiune de a indoctrina pe cineva sau nu. Comparatia buna ar fi fost sa iti inveti copilul sa traga cu pusca si sa ucida animale, fapt ce se face in multe gospodarii din zona rurala. Este acelasi lucru, nu este corect sa fie invatati copiii sa ucida animale (ca de ex.: pasari), in schimb daca parintii lor considera ca fiind normala aceasta pregatire nu putem noi se le impunem diferit pentru ca noi cei din zona urbana suntem oripilati de aceste practici oarecum barbare.

    1. Sunt ortodoxă, adevărat – și, pentru mine, e o bucurie. Însă, niciodată nu am fost o „înfocată susținătoare a religiei ortodoxe”, dând în cap celor de alte credințe – doar pentru că suntem diferiți.
      Ce nu înțelegi tu, cel care mă cunoști atât de bine din umbra anonimatului, e că ora de religie discutată și disputată acum nu e doar pentru ortodocși, ci pentru toate cultele recunoscute oficial în România. Pur și simplu.
      Deci, problema se adresează tuturor și e atât de simplă, ca și spălatul pe dinți (nu ca uciderea animalelor). Oricine poate refuza să se spele pe dinți, oricine poate refuza ora de religie, oricine poate să nu meargă la biserică. Dar, de aici și până la a-i pune pe cei care se spală pe dinți să se simtă vinovați de fapta lor, să-și ceară voie să fie curați și îngrijiți… e o cale destul de lungă!

      1. Argumentata si frumos! Bravo Doamna! Nici nu ma asteptam la un raspuns de la „anonimus”, la chestiuni bine argumentate si logic expuse; e mare lucru sa gandesti cu propriul cap , sa asculti imboldul propriei inimi, nu sa iei totul dea gata;idei contrafacute ce-ti par interesante pt. ca iti e lene sa gandesti. Bravo din nou!

    2. Ca un raspuns la ora de religie si la religie in general, aceea invatata acasa de la parinte, cum se face ca doar copiii din familii care nu frecventeaza deloc biserica, care lipsesc de la ore in general, care vorbesc despre Dumnezeu doar cand injura sunt: criminali, hoti si nenorociti?
      Eu nu am vazut copii sau adulti „dusi la biserica” care sa faca nenorociri.
      Eu propun sa renuntam si la ora de romana ce ne mai intereseaza??? Ca doar invatam sa vorbim de la varsta de 2 ani!

      1. Nu trebuie să cădem în patima generalizărilor… Buni și răi pot fi în oricare tabără, la fel cum din răi putem să devenim, peste noapte, buni – sau invers!
        Însă, ai dreptate. Ora de religie este piesă importantă pentru cultura generală a copiilor, parte a valorilor și a tradițiilor neamului nostru.

    3. Băgați istoria religiilor și o sa vedeți cum copiii voștri vor alege talibanismul. Pentru ca seamana mai mult cu jocurile de pe pc unde e numai sange si violență. Ce e aia iertare creștină?! Nu e mai corect ochi pentru ochi?

      Ce conteaza ca istoria religiilor abia a fost zgariata de un colos ca Eliade. Sigur ea se va preda perfect la Vascautii din Deal. Și peste câțiva ani te vei trezi cu niste monștri care fug si se înrolează in ISIS pentru ca au fost liberi sa aleagă. Sau ca fata ta prefera in harem la Bivolaru. Atentie, dai in cap unei religii, vine alta in loc.

    4. Da, exact asta gandesc si eu, dupa ce am citit acest articol bine scris dar tare subtirel. Are un anumit grup tinta, dar autoarea nu trebuie sa se amageasca cu elogiile acestora. Sunt oameni pentru care platitudinile sunt adânci. Nu sunt împotriva religiei. Nicidecum. Sunt de acord cu faptul ca parintii pot inscrie copilul la orele de religie, dar intr-adevăr istoria religiilor ar trebui să fie baza. Autoarea are talent, dar parafrazăm vorba evreului: avem două urechi și o singură gură, asta ca să ascultăm mai mult și să vorbim (scriem) mai puțin.

      1. Am talentul subțire, dacă e să tragem concluzia :).
        Numai că nu talentul voiam să-l expun eu aici, nici subțirimea sau grosimea unui firișor de praf – din noianul de idei, gânduri, opinii privitoare la ora de religie.
        Nu aștept elogiile nimănui și accept oricând critica. Dar, punctul de vedere sper să mi-l pot exprima în continuare. Ține de mult blamata libertate de expresie. Bănuiesc că rămân valabile aceleași drepturi și libertăți și atunci când e vorba de susținerea orei de religie, nu? 🙂
        Cât despre istoria religiilor, nimeni n-o contestă. Dar, dacă prezentarea unei religii e grea, cam cum poate fi prezentarea tuturor religiilor, pentru un copil de câțiva ani? Cum poate înțelege totul, dacă nu se raportează la nimic? Dacă nu are o bază inițială? Sunt multe dileme… iar dacă mai punem la socoteală că istoria religiilor ține, teoretic, tot de competența profesorilor de religie… s-ar putea să realizăm că ne învârtim în cerc.

  3. Citesc si eu printre randuri disputele si subiectele de presa actuale ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. Copilul nostru invata intr-o scoala catolica cu voia noastra bineiteles. Aici greu intri in scolile aferente bisericilor, el a fost acceptat doar ca este botezat ortodox si botezul e recunoscut de biserica catolica. Toti parintii au fost instiintati de la inceput ca doua ore de religie catolica pe sapt sunt obligatorii, daca vrem scoala – daca nu, putem pleca. Nu vad nimic rau ca face religie catolica. Daca un apostol se cheama Thomas si nu Toma sau Mathias si nu Matei, e putin relevant. Daca spune Tatal nostru in germana, iar nu consider ca e grav.

    La scolile de stat aleg parintii la inecputul fiecarui an scolar daca merg la religie catolica, la evanghelica sau fac educatie civica copiii lor in acel an scolar. Simplu si practic. Proportiile se cam stiu, deci nu se bulverseaza cu nr. de provesori sau altceva. Ce-i asa complicat????

    1. E complicat că, vezi, ce ție nu ți se pare grav sau relevant, pentru alți poartă numele de habotnicie, îndoctrinare, spălare pe creier.
      Prin urmare, aceștia vor libertate. Dar, cum fac asta? Fix, încălcând libertăți!
      Opozanții orei de religie sunt de-a dreptul oripilați că unii își permit să susțină educația religioasă a copiilor! Cu atât mai mult, că Biserica își „permite” să facă o campanie pentru ora de religie!
      Mi se pare amuzant că Germania e dată de exemplu în atâtea și atâtea situații, dar acum, cu ora de religie, omuleții tac mâlc! 🙂

      1. Eu, personal, ma lupt împotriva obligativității orelor de religie. Și pe aceasta cale ma cert cu toți susținătorii acestui curent. Eu, ca părinte credincios dar nu religios, sunt împotriva dogmei. Când fiica mea pe care eu, ca părinte, o voi învață să judece singura, va hotărâ atunci când mintea ii va permite ca vrea sau nu vrea sa adere la un cult (eu sper sa nu) o va face ca un om matur, cu o capacitate intelectuala suficienta, eu o voi sprijini întocmai. Dar ca o instituție sa vina să mutileze mintea fragila a unui copil cu povesti despre pedepse pentru eternitate în sulf și foc dacă nu face se spune instituția respectiva… Da cu ce a greșit sărmanul copil? De ce sa o modelez ca pe un bidivid obidient căruia i se impregneaza frica din frageda copilărie?

          1. Probabil că este. Și slavă Domnului de-ar fi așa! Știu ce gândești, Ema, și știu câte i-am putea spune lui Alex…
            Poate că, uneori, e mai bine totuși să ne rugăm și atât…

  4. O metafora pentru datoria parintilor de a-si preveni din timp copiii asupra pericolelor , chiar si in ceea ce priveste spalatul pe dinti…

  5. Foarte buna comparatia, pentru cei care pricep!Vad ca exista o isterie generala cu predarea istoriei religiilor, darcei ce sustin asta, habar nu au cat de grea e. Trebuie minte coapta pentru a putea intelege celelalte religii… de ce oare nu se predau la matematica, in clasa I, ecuatiile de gradul doi?Pentru ca in orice, trebuie sa o iei de la simplu spre complicat..

  6. Foarte bine punctat. E dreptul parintilor sa-i educe cum cred pe copii. Bine ca nu trebuie sa depuna cerere si pentru a fi alaptati. Cat despre vaccinuri, chiar sunt recomandate (fara cerere!)

  7. Buna.Eu am 27 ani si da,am studiat religia ortodoxa in scoala.Cei de alta religie nu asistau la ore,nu erau obligati si nici fortati.Faptul ca am studiat religia nu m-a indoctrinat si nici nu mi-a spalat creierul,ci din contra m-a invatat sa discern binele de rau mult mai bine.Nu merg la biserica mereu,ci foarte rar si totusi criminala,hoata sau un om rau nu sunt.Si cel mai important: la orele de religie nu au fost discriminate niciodata celelalte religii ci ni se spunea sa respectam pe fiecare in parte si liberul arbitru.Si in plus,omul are nevoie sa creada in ceva,indiferent cum il numesti.Ca altfel,cum ar putea crede in el insusi si in ceilalti?

  8. … și mai presus de toate dacă veți fi ispitită din nou, să nu-l spălați, încălcându-i demnitatea umană, ci să-i predați „Istoria Spălatului pe Dinți”!!!!

    1. Ma corectez – analogia corecta ar fi fost ca in loc sa-l invatati dumneavoastra sa se spele pe dinti, l-ati trimis la scoala ca timp de 13 ani sa invete sa se spele pe un singur dinte.

      1. E o analogie corectă, poate, doar pentru cei care nu înțeleg relația dintre familie și școală, în general.
        Copilul meu știe deja să citească pe litere, să-și scrie numele și multe altele. Și va mai învăța. Asta nu înseamnă că mă voi mulțumi cu asta și că nu-l voi mai trimite la școală.

        1. Da, pentru ca literele si numerele se invata la scoala. Despre ortodoxism se invata la biserica. Daca e sa continuam cu metaforele – spalatul pe dinti cel mai corect se invata de la stomatolog.

          Cred ca biserica si familia ar trebui sa joace rolul cel mai important in transmiterea ideilor despre credinta. Si sa fie un exemplu pentru copii. Imi este neclar ce este in neregula cu ideea de predare a istoriei religiilor la scoala. Nu incearca nimeni sa le schimbe credinta copiilor. Pur si simplu li se vor prezenta obiectiv niste lucruri reale, este vorba despre cultura generala. Alte religii exista si nu cred ca trebuie sa ne ascundem cu capul in nisip. Sa nu uitam ca este vorba de o ora pe saptamana timp de 13 ani. Cred ca este timp pentru toate.

  9. Buna seara.Inteleg perspectiva dumneavoastra despre Dumnezeu. Insa,stiti vorba aceea, „farmecul sta in mister”. Nu vreau sa va conving cu acest lucru, dar nu ar fi mai frumos sa avem liberul albitru ca la randul nostru sa oferim liberul albitru copiilor nostrii si sa ii lasam sa vada sa simta si sa il caute pe Dumnezeu pe cont propiu? Sa isi formeze ei propria perspectiva despre Dumnezeu? Oare nu in asta consta si respectul fata de cei pe care ii iubim? Suntem toti diferiti, asa e, dar asta nu inseamna ca nu cautam toti iubirea, adica pe Dumnezeu. Iar iubirea este lipsita de ingradiri,limitari si control. Suntem fiinte spirituale, daca facem rau simtim asta asadar putem discerne binele de rau iar daca cineva nu face atat de bine distinctia trebuie sa il ajutam prin modelul propriu. Sunt sigur ca sunteti o persoana spirituala si deschisa la idei asadar sunt curios care este parerea dumneavoastra vizavi de cele enuntate mai sus.

    1. Perfect de acord cu tot ceea ce ai spus!
      Însă, nu cred că liberul arbitru și lipsa informațiilor fac casă bună. Dacă facem rău, teoretic simțim asta. Dar, ce liber arbitru are un copil care crește printre soldații Statului Islamic și care învață de mic că dușmanul e creștinul de lângă el? Copilul atât știe, atâta vede și habar nu are că poate exista și varianta iubirii aproapelui.
      La polul opus, cu excepțiile deja discutate, ora de religie informează în bunătate. Iar în viața de zi cu zi sunt o mulțime bune și o mulțime rele din care să ne extragem seva. Liberul arbitru presupune existența a cel puțin două căi, din care să fii liber să alegi. Iar misterul vine întotdeauna la pachet, pe oricare cale ma merge :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *