Olimpici, bloggeri şi cai
Atunci când am fost la Seara Naivă a Olimpicilor Ieşeni se vorbea despre un proiect tare frumos. În care, logic, am vrut să mă implic. Un proiect prin care să scoatem în faţă tinerii merituoşi. O parte dintre ei, măcar aşa – de un început bun. Pentru că Iaşul musteşte de excelenţă, dar noi ne încăpăţânăm să vedem mereu tot ce-i rău, prostesc, fără valoare.
Concediu la mare
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
Între apus şi lună
Vineri seara am revenit din concediu. Astăzi, revin din pauza de blog. Deşi lumea aşteaptă poveşti, impresii, imagini de la mare şi de la ţară… primele poze sunt din drumul spre Iaşi. Aşa ne-am întors noi acasă, cu apusul pe stânga şi cu luna pe dreapta… într-un peisaj de vis!
Călare pe situaţie!
Regretul de a nu fi petrecut sâmbăta în familie a fost compensat de magia unui eveniment organizat ca la carte – Cheese & Wine Blogging Trip! Sâmbătă am petrecut ziua în familia bloggerilor, graţie celor de la Icar Tours – mulţumim, Florin Bărhălescu! Andreea Marc s-a ocupat, până în cel mai mic detaliu, să ne condimenteze fiecare moment – şi a reuşit!
A reuşit să demonstreze – şi de această dată – că avem o ţară super, cu oameni şi mai şi! Că există locuri ascunse, care merită să fie descoperite. Promovate. Îndrăgite! Din Iaşi am plecat la 8.30, direcţia Botoşani. Mai exact, la Vârfu Câmpului. Ştiam că o să văd cai… că o să pap brânză şi o să degust ceva vin. Realitatea a întrecut, însă, toate presupunerile!
Căsuţa din poveşti
Visele mele nu au etaje, nici măcar termopane.
Vițel la proțap
Nu. Nu sunt bugetar. 🙂 Nu. N-am fost liberă. 🙂 Ştiu, ar trebui să plâng şi eu tot o dau cu zâmbete. În realitate, despre treaba asta cu 1 Mai am mai vorbit. E Ziua Muncii, nu a nemuncii. Şi, dacă tot mi-s strugurii acri, să ţin cu munca, zic! 🙂 (Și c-un vițel la proțap!)
Totuşi, pentru a îmi lua liber de undeva, am pus pauză la blog. Nu neapărat pentru a face un grătar, ci pentru că, pe bune, n-am mai avut timp de el. Nici tu de mine, presupun – dar asta e o altă poveste! 🙂 Ca recompensă pentru absenţă… aduc astăzi o poză – de pe unde m-au purtat paşii. Pentru că mai rar vezi aşa ceva de 1 Mai. De fapt, recunosc că eu nu mai văzusem niciodată un vițel la proțap.
VII. De la Borşa spre Cascada Cailor
Am ajuns, într-un final, la al şaptelea – şi ultimul – episod din călătorie.
Din Vişeul de Sus, după ce ne-am plimbat cu Mocăniţa, am pornit spre Borşa, ca să luăm telescaunul. Drumeţia ne-ar fi fost incompletă dacă nu bifam şi o întâlnire cu vestita Cascada Cailor!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
