(i)Responsabili
Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil… Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.Organizarea de după dealuri
Știu că ar trebui să vorbesc doar despre film dar, nu pot. Pentru că, înainte de asta, a trebuit să gust din… preludiul vizionării. Deși am ajuns la Cinematograful Victoria la 18.40, când sala era pe jumătate plină și lumea de afară aștepta, în tihnă, să intre, evenimentul nu a început la ora 19. Înainte de film se presupunea că va vorbi un picuț mai mult Cristian Mungiu.
În sală nu au intrat doar oameni. După dealuri… se afla și un câine. Nu știu dacă asta e tragedia sau faptul că niște unii aruncau popcorn pe jos – ca să mănânce patrupedul.Interesul unei fapte bune
Sunt puţin dezamăgită. Deloc surprinsă! Pentru că, recunosc… în veşnica mea cârcoteală, m-am întrebat care este scopul unei fapte bune – atât de generoase şi, inevitabil, atât de mediatizate.
Am aflat. Viorel Blăjuţ, cel care a făcut gestul deosebit – de a înmormânta 52 de trupuri abandonate la Institutul de Medicină Legală – a intrat în politică. El s-a înscris în PPDD şi, probabil, va candida la deputaţi, în colegiul Nicolina.Culmea comunicării
Acum ceva timp, o tanti mă căuta în disperare la telefonul fix. O dată, de două ori, de multe ori într-o singură zi, vreo două zile la rând, omiţând faptul că reporterii fac teren şi, într-un anumit interval orar nu se află în redacţie. Era de la o agenție de publicitate din București, o agenție care se laudă că ar crede în eficiența mesajului comunicat și în claritatea conceptului – motiv pentru care planifică minuțios fiecare mișcare strategică a campaniilor…
Și tanti asta voia să mă invite la un eveniment care avea loc în Iași, într-o zi mult prea încărcată de alte activități. Activități – fie vorba între noi – de o mie de ori mai importante, nu neapărat prin… importanța lor, cât prin neimportanța evenimentului la care eram chemată…Nedrept. Sau la modă
Eram în Carrefour şi finalizam cumpărăturile pentru copilaşi. Aveam coşul plin de caiete, hârtii colorate şi alte minunăţii. Plin! Valoarea produselor era de aproximativ 200 de lei. Şi am văzut ghiozdanul ăsta:
Angajatorlâcuri și tristeți
Ieri… cineva mi-a amintit ceva. O fază cu angajați… și cu angajatori. Cu angajați care, doar în exagerat de mică măsură pleacă de la anume angajatori în relații ok. Și cu angajatori care nu uită să rostească amenințarea: Nimeni nu te va mai angaja în veci! Voi avea eu grijă de asta! Și cu alte bălăcăreli simpatice…
Aș spune că niciodată n-aș suporta așa ceva – și că niciodată nu m-aș preta la un scenariu de genul ăsta… dacă nu aș fi fost deja pățită. O dată. Suficient cât să știu că nimeni nu e scutit de noroi. Și că oricând poți fi protagonist într-un film prost.
Eu nu-mi vorbesc de rău foștii angajatori.
De mântuială
Vineri dimineaţă (pe 31 august), apa a început să ţâşnească dintr-o bucată de spaţiu verde din apropierea blocului nostru. Tata a mers şi a anunţat oamenii care ar fi trebuit să remedieze problema. Răspunsul lor a fost prompt: Venim imediat! Imediat-ul a înseamnat pe la ora 15, când au căutat trei metri sub pământ ca să găsească şi să repare conducta buclucaşă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase