Șocul de a îți găsi parul din ochi
Faza aceea cu paiul și cu parul e perfect adevărată. Știu că, în general, nu ne place să constatăm că avem un par în ochi. Doar suntem cei mai corecți, cei mai drepți, cei mai imaculați. Inclusiv atunci când greșim o facem pentru că… altfel nu s-ar putea. Așa ajungem să greșim, doar ca să avem dreptate.
Trec ore și zile și ani la rândul, în care dăm din cap dezaprobator, atunci când alții o iau pe arătură. Ce dacă devierea lor e cam aceeași și, poate, chiar mai puțin semnificativă?
Veșnică părere de rău
Au trecut doi ani de când Maria și Sabina-Maria s-au mutat la Doamne-Doamne. Astăzi s-a făcut pomenire pentru sufletele lor. Și, astăzi am rememorat – pentru a câta oară?! – momente în care am plăcut-o sau n-am plăcut-o pe Maria, am ajutat-o sau am judecat-o, am mângaiat-o sau am mustrat-o…
Scoate-ți ochii din foaie!
În viața de zi cu zi și, mai ales, în cea muncitorească, am avut ocazia să stau față în față cu mulți premianți. Olimpici, așa cum eu n-am fost vreodată – cu rezultate pe care nu am reușit să le ating, pe care nici nu știu zău dacă mi le-am dorit, dar pe care sincer, le respect!
Nu e ușor să renunți la atâtea pentru o pasiune. Pentru o simplă disciplină școlară – în mintea unora – care pentru tine, cel puțin la acel moment, înseamnă totul. În acest context, nu pot să nu mă enervez când văd că șeful de promoție, olimpicul olimpicilor, premianta premianților, reprezentantul din Consiliul Elevilor și multe alte specimene de elită se afișează în fața publicului, cu ochii lipiți într-o hârtie.
Nu pupa copchilu’ pe gură!
Uite, de asta nu am cum să-i uit eu pe cei la Desperado! Pentru că mereu îi pomenesc și mereu îmi vine să urlu Nu pupa copchilu’ pe gură! – chiar dacă în context e o mamă iubitoare sau un tată simpatic – și nu un bețivan ratat.
Pe stradă, în parc, pe Facebook, printre oameni care nu mă miră deloc și printre oameni care mă surprind în cel mai neplăcut mod, observ că pupatul pe gură între copil și părinte – de orice gen ar fi părintele și de orice gen ar fi copilul – e un obicei mai mult decât normal.Vai de barba noastră…
Am, printre cunoscuții mei, și persoane cu alte orientări sexuale. Aș minți să spun că îi înțeleg – cum multe nu le pot înțelege. Însă reușim, de ambele părți, să ne respectăm – iar asta nu poate fi decât un lucru bun.
Din dragoste de frate
Scriam atunci, la 35. Astăzi vorbim despre 38 :). Mesajul și dragostea rămân aceleași, în ciuda anilor care trec. Ani mai frumoși sau ani foarte grei, cu multe ispite și cu multe lecții dure, de viață. Cu realizarea a ceea ce contează cu adevărat, cu despărțirea bruscă de bunuri materiale și cu forța pe care ți-o dau familia, nebunia, Dumnezeu!
Punct. Şi de la capăt!
Uneori, ne e bine aşa cum e. Avem suficiente motive ca, dintr-o gaşcă de lucruri bune şi de oameni faini, să nu mai vedem anumite aspecte pe care, poate, le-am vrea altfel. Până la urmă, e mai comod să te plângi din când în când şi să continui pe un drum bătătorit. E mai prudent să păşeşti pe o cale pe care deja o cunoşti.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase