Particip la 11even
Cele 11 rânduri de suflet mi-au adus o invitaţie la un eveniment la care chiar mi-am dorit să particip.
Prin urmare, în această după-amiază de 11.11.2011 voi asculta povestile de viaţă ale unor 11 oameni din Iaşi. Aceştia vor împărtăşi, în câte 11 minute fiecare, experienţe, emoţii, bucurii şi piedici pe care le-au întâmpinat în drumul lor spre succes. Toate se vor întâmpla în cadrul evenimentului 11even.
La rândul meu, îţi voi povesti şi ţie, în zilele ce vor urma, tot ceea ce mă va marca. Pentru a învăţa, împreună, să salvăm timp şi să nu repetăm greşeli deja făcute. Pentru a învăţa, împreună, că dorinţele se pot împlini dacă există voinţă, stăruinţă, un dram de nebunie şi o doză semnificativă de pus umărul la treabă!
iPhone 4S – să tot trăiești!
Pe 11 a 11-a – anul de graţie 2011 – toată lumea se gândeşte la sfârşitul lumii. Asta, în timp ce eu mor de dorinţă!
Vodafone face, din nou, un lucru de ispravă! Astăzi, în ultima zi a lumii sau în prima zi a tuturor zilelor ce vor urma – lansează cel mai aşteptat smartphone! iPhone 4S vede astăzi lumina soarelui românesc şi ne îndeamnă să mai trăim o viaţă, pentru a ne bucura de el! De aia mor eu! De dorinţă! Pentru că, da! Vreau şi euuuuuu! Vreau ca Vodafone să mă fericească!
18. Platforma Llano – plata succesului
Am ajutat, necondiţionat, pe cineva din străinătate să realizeze o lucrare ştiinţifică de mare însemnătate pentru cariera sa. Am căutat bibliografie în română, i-am tradus, i-am făcut planşe în programe speciale, care mi-au tocit nervii şi răbdarea. Toată munca a fost realizată la vechiul meu desktop, piesă de muzeu pentru prietenul străin. De fiecare dată când venea la mine, se minuna de realizările obţinute cu un… lighean, cum îi zicea el. Era uimit de rezistenţa mea, în aceeaşi proporţie în care era dezamăgit de condiţiile în care îmi desfăşuram activitatea. Nu mai zic că, în momentele de respiro se umplea de nervi, pentru că nu putea vedea un film cum trebuie, nici nu putea juca un joc de mare clasă.
17. Luna – continentul sufletului meu
Tot timpul, când mă întâlnesc cu profa de istorie din generală, îmi amintesc de ceea ce ne prevestea pe atunci: Când eu o să fiu oale şi ulcele, voi o să vă petreceţi week-end-ul pe Lună!
La stilul în care au avansat ştiinţa şi toate cercetările, doamna profesoară s-a înşelat un pic. Cu siguranţă, va beneficia şi dumneaei, încă vie, de o excursie pe singurul satelit natural al Pământului. Eu am fost deja acolo!
11 rânduri de suflet
Am avut şi am, în continuare, norocul de nişte părinţi pe care oricine şi i-ar dori. Nu sunt vedete, nu au bani mulţi, nu mi-au făcut toate mofturile. În schimb, mi-au oferit dragoste, prietenie, educaţie, libertate, sprijin, încredere. Ei mi-au fost temelie la ceea ce a însemnat descoperirea vieţii. M-au învăţat să iubesc oamenii, să le admir calităţile, să nu fiu atât de drastică în a le acuza defectele.
Prin propriul exemplu, m-au încurajat să stau în preajma persoanelor de la care am ce învăţa. Să le admir, dar să nu încerc să fiu o copie hidoasă a lor. Părinţii mei nu m-au grăbit şi nu m-au frânat inutil. M-au ajutat şi m-au lăsat să fiu eu – cu bune şi rele.
Nu i-am urmat în meseriile pe care le-au avut, nici în multe dintre ideile lor. Cu toate astea, îmi sunt modele! Zâmbetul, dragul de oameni, respectul pentru frumos, ataşamentul uriaş faţă de propriii copii – le-am moştenit de la ei!
16. Satisfacția unui partener complet
Am primit liber de la ziar, să-mi fac de cap! Voi fi, pentru un an, redactor al unui supliment de călătorie! Voi merge pe unde mă vor inspira pe mine paşii, dar va trebui să ofer, patru zile din şapte, material de calitate. Atât pentru varianta tipărită, cât şi pentru varianta online.
Nu va fi uşor, asta e clar! Va trebui să am cele mai bune poveşti, scrise într-un mare stil! Va trebui să am poze şi filme care să se muleze perfect pe firul articolelor. Va trebui să să-i fac pe cei care mă vor citi să devină, cu adevărat pofticioşi! Reportajele, materialele foto, audio, video vor avea menirea de a-i provoca pe români să-şi cunoască ţara!
15. Real! Cumpăr româneşte!
Am fost şocată să aflu că doar 20 la sută din laptele care se găseşte în magazine este lapte „made în România”! Aşa ceva e incredibil! Şi, totuşi, adevărat! La fel de șocată sunt să descopăr, mereu, că unele produse româneşti sunt mult mai apreciate în străinătate, decât la noi. Mai cunoscute! Este inadmisibil să existe atâtea mere în ţara asta şi noi să aducem de la alţii, că-s mai bune! Este inadmisibil ca meşteşugarii să primească diplome şi recunoştinţă peste hotare – dar să fie anonimi la ei acasă!
Nu mă mulţumesc răspunsuri de genul aşa suntem noi, tipic nouă! sau E România, ce pretenţii să ai?!. Pentru că am pretenţii şi pentru că ştiu că, dacă se vrea, se poate!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase